Carol al IV-lea al Spaniei

În lumea de astăzi, Carol al IV-lea al Spaniei a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de public. Atât la nivel personal, cât și profesional, Carol al IV-lea al Spaniei a fost subiect de discuții și dezbateri, generând tot felul de opinii și poziții. Odată cu progresul societății și tehnologiei, rolul lui Carol al IV-lea al Spaniei a căpătat o nouă dimensiune, ceea ce a condus la creșterea importanței și relevanței sale în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora evoluția lui Carol al IV-lea al Spaniei, impactul său asupra societății de astăzi și posibilele perspective de viitor care decurg din relevanța sa crescândă.

Carol IV

Portret al lui Carol al IV-lea de Goya
Date personale
Născut11 noiembrie 1748(1748-11-11)
Palatul Portici, Italia
Decedat (70 de ani)
Roma, Italia
ÎnmormântatEl Escorial
PărințiCarol al III-lea al Spaniei
Maria Amalia de Saxonia
Frați și suroriMaria Louisa a Spaniei
Infanta Maria Josefa a Spaniei
Infante Philip, Duke of Calabria]
Infantele Gabriel al Spaniei
infantele Antonio Pascual al Spaniei
Ferdinand I al celor Două Sicilii
Francisco Javier de Bourbon Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Luisa de Parma
CopiiCharlotte, regină a Portugaliei
Maria Louisa, regină a Etruriei
Ferdinand al VII-lea al Spaniei
Infantele Carlos, Conte de Molina
Maria Isabella, regină a celor două Sicilii
Infantele Francisco de Paula
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege al Spaniei
Rey de Aragón]
Rey de Castilla]
Rey de León]
Rey de Navarra]
Rey de Galicia]
rege al Granadei
rege al Ierusalimului
Familie nobiliarăCasa de Bourbon
Rege al Spaniei
Domnie14 decembrie 1788–19 martie 1808
PredecesorCarol III
SuccesorFerdinand VII
Semnătură

Carol al IV-lea (11 noiembrie 174820 ianuarie 1819) a fost rege al Spaniei din 14 decembrie 1788 până la abdicarea sa din 19 martie 1808.

Domnie

Carol al IV-lea, ca Prinţ de Asturias, (1765), de Anton Raphael Mengs.

Carol a fost al doilea fiu al regelui Carol al III-lea și a soției lui Maria Amalia de Saxonia. S-a născut la Portici, în timp ce tatăl său era rege al Celor Două Sicilii. Fratele lui mai mare Don Felipe a fost sărit de la succesiune din cauza retardului mental și a epilepsiei.

În 1788, Carol al III-lea a murit iar Carol al IV-lea i-a succedat la tron. Chiar dacă el credea profund în sanctitatea monarhiei și a păstrat aparențele unui monarh absolut și puternic, a luat parte doar pasiv la direcția urmată de guvernul său, și a preferat să se ocupe de vânătoare. Guvernarea a lăsat-o soției lui și primului ministru.

În 1792, Maria Luisa a reușit să-l înlăture pe Contele de Floridablanca din funcție și l-a înlocuit cu Contele de Aranda, șeful partidului aragonez. Cu toate acestea, în urma războiului împotriva Revoluției franceze, liberalul Conte de Aranda a fost înlocuit cu Manuel de Godoy, un favorit al reginei și un presupus amant. Godoy continuat politica Aranda de neutralitate față de Franța dar după ce Spania a protestat împotriva executării regelui Ludovic al XVI-lea al Franței în 1793, Franța a declarat război Spaniei și, în 1795, Godoy a fost forțat să încheie o alianță și să declare război Marii Britanii.

În 1803, după ce variola a afectat-o pe fiica lui, infanta María Luísa, regele a comandat doctorului său Francisco Javier de Balmis să ducă vaccinul în coloniile spaniole pe cheltuiala statului.

Spania a rămas un aliat al Franței și a sprijinit "Blocada Continentală" până la victoria navală britanică de la Trafalgar. Totuși, după victoria lui Napoleon asupra Prusiei în 1807, Godoy a orientat din nou Spania înapoi spre partea franceză. Această acordare și retragere de alianțe au diminuat poziția lui Carol ca aliat de încredere. Reîntoarcerea la alianța cu Franța a dus la creșterea nepopularității lui Godoy în timp ce s-a consolidat partido fernandista, susținătorii Prințului Ferdinand, care înclina spre o relație strânsă cu Marea Britanie.

Abdicarea

Când i s-a spus regelui Carol că fiul său Ferdinand a apelat la Napoleon împotriva ministrului său Godoy, el a stat de partea ministrului său. În 1808, la 19 martie, a abdicat în favoarea fiului său pentru a-și salva ministrul care fusese luat prizonier.

Ferdinand a urcat pe tron ca Ferdinand al al VII-lea însă nu avea încredere în Napoleon care avea 100.000 de soldați în Spania în acea vreme. Carol al IV-lea a devenit prizonier al lui Napoleon în Franța și, mai târziu, a revenit asupra abidicării sale și a abdicat la 5 mai 1808 în favoarea lui Napoleon. Napoleon l-a pus pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph Bonaparte.

Carol a fost internat la castelul lui Talleyrand în Valençay. A acceptat o pensie de la împăratul Franței și și-a petrecut restul vieții între soția sa și Godoy.

În 1812, în cele din urmă s-a stabilit la Roma, la Palazzo Barberini.. Soția lui, fosta regină, a murit la 2 ianuarie 1819. El a murit, conform relatărilor, de disperare și inimă rea din cauza morții soției, la 20 ianuarie 1819.

Arbore genealogic

Note

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Gazeta de Madrid de 20 de mayo páginas 483 and 484.
  3. ^ Napoleon I: Blockade and the peninsular campaign - Britannica Online Encyclopedia
  4. ^ http://pcombal.club.fr/bioanglaise.html Arhivat în , la Wayback Machine. — “The Spanish affair&rqduo;
  5. ^ Charles IV (roi d'Espagne) — Wikipédia
  6. ^ Manuel de Godoy#Exile
  7. ^ „Worldroots.com”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ The Royal Favorite: Manuel Francisco Domingo de Godoy, Prince of the Peace

Vezi și

Legături externe

Carol al IV-lea al Spaniei
Naștere: 11 noiembrie 1748 Deces: 20 ianuarie 1819
Titluri regale
Predecesor:
Carol III
Rege al Spaniei
1788–1808
Succesor:
Ferdinand VII
Vacant
Ultimul titlu deținut de
Prințul Ferdinand
unchiul său
Prinț de Asturia
1759-1788
Succesor:
Prințul Ferdinand
fiul său