În articolul de astăzi vom explora lumea fascinantă a lui Constantin D. Aricescu. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Constantin D. Aricescu a fost un subiect de interes constant pentru cercetători, cadre universitare și entuziaști în general. De-a lungul anilor, Constantin D. Aricescu și-a demonstrat impactul asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, fie în istorie, știință, cultură sau tehnologie. Prin acest articol, vom aprofunda în numeroasele sale fațete, cu scopul de a înțelege mai bine influența sa asupra lumii din jurul nostru. Alăturați-vă nouă în acest tur și descoperiți tot ce are de oferit Constantin D. Aricescu.
Constantin D. Aricescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Câmpulung(d), Muscel, România |
Decedat | (62 de ani) București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | istoric poet scriitor dramaturg |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma mater | Colegiul Național „Sfântul Sava” din București |
Modifică date / text |
Constantin D. Aricescu (n. , Câmpulung(d), Muscel, România – d. , București, România) a fost un istoric, scriitor și publicist român, participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească.
A fost fiul serdarului Dimitrie Aricescu și al Elenei Chiliașu. A fost elev al Colegiului Sfântu Sava din București (1838-1844). În 1845 obține titlul de inginer, dar renunță la carieră, pentru a se ocupa de ziaristică. A fost redactor și administrator la ziarele Românul, Buciumul și Presa, a fost director la Arhivele Statului, la Domeniile Statului și Imprimeriile Statului, revizor școlar în județul Ilfov și Vlașca și în București. colaborează la Pruncul român. Este exilat la mănăstirea Snagov în timpul ocupației ruse, timp de un an (1850), apoi deschide un teatru la Câmpulung (1846-1847), însă îl închide după un timp, pentru a intra ca redactor la Românul (1859). A fost revizor școlar până în 1866, inginer ajutor și copist în Ministerul de Finanțe.
A fost membru în Divanurile ad-hoc, în 1857, desfășurând o intensă activitate în favoarea Unirii Principatelor Române.
Ca director al Arhivelor Statului din București (1869-1876), a sistematizat fondul arhivistic.
A publicat lucrări istorice privind istoria orașului Câmpulung, revoluția din 1848 și răscoala din 1821. Ca scriitor, Aricescu a compus versuri naive și un roman neizbutit („Misterele căsătoriei”, 3 volume apărute în 1862, 1863, 1886).
În catalogul Bibliotecii Centrale Universitare București apar, între altele, următoarele lucrări, inclusiv cu ortografia specifică:
|titlelink=
(ajutor)
|