_Contralto__ este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la descoperirea sa și până la impactul său asupra societății moderne, acest subiect a generat interes și dezbatere în diferite domenii. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de _Contralto__, de la origini până la relevanța sa astăzi. Vom analiza influența acesteia asupra culturii, științei, politicii și chiar asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În plus, vom examina diferitele perspective și opinii care există în jurul acestui subiect, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și detaliată asupra importanței și impactului acesteia asupra societății. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și explorare despre _Contralto__!
Gama vocală reprezentată pe claviatură |
Soprano |
Contratenor sau Mezzo-soprano |
Contralto |
Tenor |
Bariton |
Bas |
Termenul de contralto (pronunție în italiană: /konˈtralto/) se referă la un tip de voce feminină a unei cântărețe din muzica clasică, și nu numai, a cărei întindere vocală corespunde registrului grav (cel mai de jos).
Întinderea vocală a unei contraltiste este un fenomen rar întâlnit, similar cu cel al vocii de mezzosoprano, și șocant de similar (dar nu identic) cu întinderea vocală a unui contratenor. În cazul vocilor bărbătești, vocea de contratenor este numită contratenorul alto (și nu altist), iar ambitus acestei voci aproape corespunde celui de altistă, fiind deplasat cu câteva semitonuri spre registrul acut.
Vocile de tip contralto sunt mai departe diferențiate, după analizarea lor atentă, în contraltiste de coloratură, lirice și dramatice.
Termenul de contralto se referă numai la vocile feminine, în special implicate în muzica clasică și de operă, întrucât celelalte genuri muzicale au categorizări de o altă natură. Vocile masculine similare se numesc voci de contratenor.
Este important de subliniat că termenii italieni de contralto și alto nu sunt sinonimi, termenul de alto desemnând un ambitus (registru vocal) din muzica corală, fără considerarea factorilor de tessitură, timbru vocal, facilitate vocală și greutate vocală.
Contraltistele au cea mai joasă întindere vocală a vocii umane feminine, cu cea mai joasă tesitură.
Această întindere vocală este cuprins între cea de tenor și cea de mezzosoprană. Deși tenorii, baritonii și bașii sunt cântăreți, unele femei pot cânta atât de jos, anumite părți muzicale, dar cu un timbru diferit și cu o textură diferită.
Din păcate, din cauza necunoașterii termenilor, aceste cântărețe sunt numite uneori, total incorect, ca „femei tenor”, „femei bariton”, „femei bas” sau „androgine”. De fapt, acești termeni sunt derogatorii, făcând parte dintr-un jargon neclar și neprofesional. Terminologia corectă, care are trebui aplicată în aceste cazuri ar fi contralto profundo (pentru voci feminine de tip tenor) și contralto basso ori oktavistka (pentru voci feminine de tip bariton), dar acești termeni nu sunt tradițional folosiți.
Printre cele mai cunoscute contraltiste care pot cânta în registrul echivalent de tenor și bariton se numără și suedeza Zarah Leander, englezoaica Ruby Helder, și bavareza Bally Prell.
|