Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării
În lumea de astăzi, Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării a devenit un subiect de interes și dezbatere pentru un număr mare de oameni. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului său asupra societății moderne sau a conexiunii cu tendințele actuale, Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării a captat atenția unui public larg. De-a lungul istoriei, Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării a jucat un rol crucial în multiple aspecte ale vieții umane, iar influența sa continuă să se răspândească și astăzi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și vom examina importanța acestuia în contextul actual. De la impactul său asupra culturii populare până la relevanța sa în mediul academic, Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării rămâne un subiect de mare interes și merită o atenție detaliată. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom căuta să înțelegem mai bine ce reprezintă Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și semnificația sa în lumea contemporană.
| Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării | |
| Semnat | 10 decembrie 1982 Montego Bay, Jamaica |
|---|---|
| Intrat în vigoare | 16 noiembrie 1994 |
| Semnatari | 157 |
| Participanți | 167 |
| Ratificat de | 166 (UE e numărat ca un stat) |
| Depozitar | Secretarul General al Națiunilor Unite |
| Limbă | arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă |
| Prezență online | |
 United Nations Convention on the Law of the Sea la Wikisource | |
Modifică date / text  | |
Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (engleză United Nations Convention on the Law of the Sea, prescurtat UNCLOS) este un acord internațional care a rezultat din a treia Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS III), care a avut loc între 1973 și 1982. Legea din Convenție definește drepturile și responsabilitățile națiunilor cu privire la utilizarea lor a oceanele lumii, de stabilire a orientărilor pentru întreprinderi, mediul, precum și managementul marin a resurselor naturale. Convenția, încheiată în 1982, a înlocuit patru tratate din 1958. UNCLOS a intrat în vigoare în 1994, la un an după ce Guyana a devenit a 60-a națiune ce a semnat tratatul. Până în ianuarie 2015, 166 de țări și Uniunea Europeană au aderat la convenție.
Semnarea și ratificarea
Au ratificat
Au semnat, dar nu au ratificat
Nu au semnat
Convenția a fost deschisă pentru semnare la 10 decembrie 1982 și a intrat în vigoare la 16 noiembrie 1994, după ratificarea celei a 60-a țară. Convenția a fost ratificată de 167 de părți, care includ 166 de țări (163 de state membre a Națiunilor Unite plus observatorul Națiunilor Unite Palestina, precum și Insulele Cook și Niue) și Uniunea Europeană.
- State membre a Națiunilor Unite care au semnat, dar n-au ratificat
- Cambodgia, Columbia, El Salvador, Iran, Coreea de Nord, Libia, Emiratele Arabe Unite
- fără ieșire la mare: Afghanistan, Bhutan, Burundi, Republica Centrafricană, Etiopia, Liechtenstein, Rwanda
- State membre a Națiunilor Unite care n-au semnat
- Eritreea, Israel, Peru, Siria, Turcia, Statele Unite ale Americii, Venezuela
- fără ieșire la mare: Andorra, Azerbaijan, Kazahstan, Kârgâzstan, San Marino, Sudanul de Sud, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan
Observatorul Națiunilor Unite Vatican nu a semnat Convenția.
Vezi și
Note
- ^ a b c „The United Nations Convention on the Law of the Sea (A historical perspective)”. United Nations Division for Ocean Affairs and the Law of the Sea. Accesat în .
- ^ a b c „United Nations Convention on the Law of the Sea”. United Nations Treaty Series. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Chronological lists of ratifications of, accessions and successions to the Convention and the related Agreements”. United Nations Division for Ocean Affairs and the Law of the Sea. . Accesat în .
- ^ La Convention des Nations Unies sur le droit de la mer, instrument de régulation des relations internationales par le droit, éd. L'Harmattan, 2011
