Costume populare românești
În acest articol, vom explora subiectul Costume populare românești în profunzime, abordând importanța sa în societatea actuală și relevanța sa în diverse domenii. Costume populare românești a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare, deoarece impactul său se extinde la diferite domenii ale cunoașterii și ale vieții de zi cu zi. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza principalele caracteristici ale Costume populare românești, precum și evoluția sa în timp și influența sa în diferite contexte. Printr-o abordare cuprinzătoare, vom încerca să oferim o vedere panoramică a Costume populare românești, explorând numeroasele sale fațete și relevanța sa astăzi.
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
România este una dintre puținele țări din lume unde, în anii 2000, unii oameni de la sat încă mai poartă costume tradiționale și în zilele de lucru, nu numai cu ocazia anumitor sărbători. România se remarcă printr-o varietate extraordinară de costume populare.
Regiuni etnografice
În mare, costumele populare românești se pot împărți în șapte regiuni folclorice. Mai detaliat, costumele populare românești se pot clasifica pe zone etnografice, numărul zonelor variind între 40 și 120, totul depinzând de persoana care face împărțirea și de criteriile folosite.
Confecționarea costumului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor, dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor.Portul popular are aceeași structură pe tot teritoriul țării dar se deosebește de la o regiune la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoarea. Cele șapte mari regiuni folclorice sunt:
- Transilvania
- Câmpiile de vest: Câmpia Mureșului Inferior, Câmpia Crișurilor (Crișul Negru, Crișul Alb, Crișul Repede), Câmpia Someșului inferior (Țara Oașului)
- Banat, cuprinzînd Lunca Timișului și Caraș-Severin.
- Țara Românească, cuprinzînd Oltenia și Muntenia.
- Zona Dunării inferioare, cuprinzînd Bărăganul, Dobrogea și sudul Moldovei.
- Moldova, inclusiv Basarabia, Bucovina și Transnistria.
- Românii din peninsula Balcanică, care la rândul lor se împart în 4 subgrupe:
- Daco-românii de-a lungul granițelor românești: Cadrilater (Bulgaria), Timoc (nord-vestul Bulgariei și estul Serbiei), Voivodina/Banatul sârbesc și în Ucraina (mai ales în regiunile Cernăuți și Odesa).
- Istroromânii din Istria, Croația.
- Macedoromânii (sau „aromânii”) din Albania, Macedonia de Nord, Grecia, Bulgaria.
- Meglenoromânii din Grecia și Macedonia de Nord.
Galerie
-
Costume populare din zona Muscel -
Costume populare din zona Muscel -
Costume populare din zona Muscel -
Costume populare din zona Mehedinți -
Costume populare din zona Prahova -
Costume populare din zona Argeș -
Ansamblul Izvorașul din Săbăoani, în port popular moldovenesc -
Maramureș
-
Opincă, Maramureș
Vezi și
Lectură suplimentară
- Ilea, Horațiu Silviu. Martorii fotografici: locul și rolul lor în cercetarea costumului tradițional din zona Ocolului Câmpulung Moldovenesc. În: Transilvania, no. 11-12, p. 104-108, 2023 (accesibil online) ISSN 0255-0539
- Ionescu, Adrian Silvan. Artă și document. Arta documentaristă în România secolului al XIX-lea . Bucharest: Editura Meridiane, 1990.
- Laiu G. Simpna. Rolul costumului național în făurirea României moderne : „Viitorul îl țese femeia”. Iași, Editura Junimea, 216 p., 2023, ISBN 9789733726593
Legături externe
- Reginele României și portul popular Arhivat în , la Wayback Machine., 20 aprilie 2012, România liberă
- Istoria costumului popular românesc
- Muzee online de costume și tradiṭii populare românești
- Romanian Museum.com
- Eliznik, pagină de folclor românesc și bulgăresc