Curtea de Arbitraj Sportiv

Astăzi, Curtea de Arbitraj Sportiv este un subiect care a căpătat o relevanță neobișnuită în societatea de astăzi. Fie datorită impactului său asupra culturii populare, influenței sale asupra economiei globale sau importanței sale în domeniul științific, Curtea de Arbitraj Sportiv a devenit un subiect de interes pentru un spectru larg de audiențe. Acest lucru se datorează, parțial, vitezei cu care știrile și informațiile se răspândesc în era digitală, care a permis Curtea de Arbitraj Sportiv să apară un loc proeminent în conversațiile de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele dimensiuni ale Curtea de Arbitraj Sportiv și impactul acestuia asupra vieții noastre de zi cu zi, precum și posibilele implicații pe care le-ar putea avea acest lucru în viitor.

Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne

Curtea de Arbitraj Sportiv (CAS), numită și Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS), (în franceză Tribunal arbitral du sport, în engleză Court of Arbitration for Sport) este o autoritate independentă a forurilor sportive, care participă prin arbitraj sau mediere la rezolvarea disputelor din domeniul sportului. Ea are sediul în Lausanne, Elveția.

CAS cuprinde 251 de arbitri din 78 de țări, inclusiv doi români, Cristian Jura și Dan Vișoiu, precum și 66 de mediatori. Are competențe extinse referitoare la dopaj, cetățenie sportivă, sponsorizare și sancțiuni disciplinare.

Istoric

A fost înființată pe 30 iunie 1984 la inițiativa lui Juan Antonio Samaranch ca parte a Comitetului Olimpic Internațional. Primul caz examinat de CAS, în 1986, a fost un litigiu într-un club elvețian de hochei pe gheață și liga elvețiană de specialitate: recursul clubului a fost respins.

În primii ani din istoria a CAS au existat dispute dacă este o curtea de arbitraj adevărată și independentă, având în vedere relațiile sale organice cu COI. În 1994, călătorul Elmar Gundel a contestat o decizie a CAS înaintea Tribunalul Federal elvețian. Acesta a confirmat că CAS este o adevărată curte de arbitraj, dar a criticat lipsa de independență curții față de COI. Prin urmare, COI a înființat Consiliul Internațional de Arbitraj Sportiv (în engleză International Council of Arbitration for Sport) pentru administrarea CAS. În prezent CAS este complet independentă față de forurile sportive, ceea ce a recunoscut Tribunalul Federal elvețian în 2003 în cazul Larisei Lazutina.

După anul 1996, toți participanții la Jocurile Olimpice sunt obligați să semneze o renunțare, după care toate cererile trebuie să fie aduse înaintea CAS.

Referințe

  • „Olympics and International Sports Law Research Guide” (în engleză). Georgetown Law Library. 
  • Jason Gubi (). „The Olympic Binding Arbitration Clause and the Court of Arbitration for Sport: An Analysis of Due Process Concerns”. Fordham Intellectual Property, Media and Entertainment Law Journal (în engleză). 18 (1). 

Legături externe

Materiale media legate de Tribunalul internațional sportiv de arbitraj la Wikimedia Commons