În lumea de astăzi, Daniel Rastić a devenit din ce în ce mai important în viața oamenilor. Fie la nivel personal, profesional sau social, Daniel Rastić a generat un impact semnificativ asupra modului în care trăim, lucrăm și relaționăm. De la origini și până în prezent, Daniel Rastić a fost obiect de studiu, dezbatere și admirație, devenind o temă de interes constant pentru cercetători, specialiști și entuziaști. În acest articol, vom explora în detaliu rolul lui Daniel Rastić în societatea actuală, analizând efectele, implicațiile și posibilul viitor, cu scopul de a înțelege mai bine influența sa asupra vieții noastre.
Daniel Rastić | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1794 Bunić(d), Lika-Senj, Croația |
Decedat | (59 de ani) Gospić, Lika-Senj, Croația |
Cetățenie | Monarhia Habsburgică Imperiul Austriac |
Ocupație | ofițer |
Limbi vorbite | limba germană |
Activitate | |
Gradul | general-locotenent Feldmarschalleutnant |
Bătălii / Războaie | Războaiele napoleoniene Revoluția de la 1848 în Imperiul Austriac Revoluția Maghiară din 1848 |
Decorații și distincții | |
Decorații | Ordinul Maria Terezia (iulie 1849) Knight of the Order of Maria Theresa |
Modifică date / text |
Daniel Rastić (n. 1794, Bunić(d), Lika-Senj, Croația – d. , Gospić, Lika-Senj, Croația), cu numele oficial germanizat: Freiherr Daniel von Rastich, a fost un general-locotenent austriac.
Începând din 1809 a fost sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Grăniceri din Otočac. A luptat în Războaiele Napoleoniene, fiind rănit de două ori și înaintat în 1814 la gradul de locotenent. Din 1815 a servit în Regimentul 4 Grăniceri din Slunj și în Regimentul 1 Grăniceri din Lika. În 1828 a fost avansat locotenent-major și în 1832 căpitan. Între anii 1815 și 1828 a predat matematica la Școala Militară de la Thurn. În 1836 a fost înaintat la gradul de maior și în 1840 la gradul de locotenent-colonel, îndeplinind funcția de aghiotant în cadrul cartierului militar general din Zagreb. Începând din 1845 a fost colonel în Regimentul 9 Grăniceri din Petrovaradin.
În 1848 nu s-a alăturat revoluției sârbe, fiind arestat de sârbi pentru o scurtă perioadă scurtă de timp. Nu s-a mai întors apoi la regimentul lui, ci a devenit comandant al unei brigăzi a armatei conduse de Jelačić, dar în noiembrie 1848 a revenit în Croația în calitate de comandant militar al orașului Varaždin. În ianuarie 1849 a fost înaintat la gradul de general-major și numit comandant al unei brigăzi din cadrul corpului I condus de Jelačić. La 4 aprilie 1849, aflat la Tápióbicske în ariergarda armatei lui Jelačić a fost surprins de apropierea neatentă a corpului I al Armatei Revoluționare Maghiare. Soldații lui Klapka au intrat în panică, iar Rastić a obținut o victorie strălucită, dar în curând a ajuns corpul III de armată al lui Damjanich, așa că situația bătăliei s-a inversat. În iulie 1849 a fost decorat cu Ordinul Militar „Maria Terezia”. În timpul verii a luptat în Délvidék (regiunea sudică a Regatului Ungariei), a participat la asediul orașului Petrovaradin și a acoperit retragerea lui Jelačić din Kishegyes (14 iulie). În 1852 a fost înnobilat cu titlul de baron și în 1853 a fost scos la pensie cu gradul de general-locotenent.
|titlelink=
(ajutor)