În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Daniel Renard, un subiect care a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. De-a lungul istoriei, Daniel Renard a jucat un rol fundamental în diferite domenii, de la știință la artă, prin cultură și societate. În acest sens, vom explora originea, evoluția și impactul său asupra lumii de astăzi, precum și diferitele perspective și opinii care există în jurul acestui subiect. Fără îndoială, Daniel Renard este un subiect fascinant care merită să fie analizat în detaliu, iar în acest articol vom aprofunda în diferite aspecte pentru a înțelege importanța și relevanța sa astăzi.
Daniel Renard | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Dragomirești, România |
Decedat | 1954 (82 de ani) |
Cetățenie | România |
Religie | Biserica Ortodoxă Română |
Ocupație | arhitect |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma Mater | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
Clădiri semnificative | Cazinoul din Constanța |
Modifică date / text |
Daniel Renard (n. , Dragomirești, Dâmbovița, România – d. 1954) a fost un arhitect român, reprezentant al stilului Art Nouveau în România.
Renard s-a născut în 1871 in Dragomiresti, Romania, mama era româncă (Petra Ionescu) și tatăl elvețian (Prosper Renard).
A absolvit École nationale supérieure des beaux-arts din Paris în atelierul lui Julien Guadet, obținând, diploma de arhitect, în 1900.
În perioadele 1916-1921 și 1928-1935 a făcut parte din Comitetul Societății Arhitecților Români (SAR).
La Constanța a locuit pe strada Romană, actuală Revoluției, nr. 10. Spre sfârșitul lucrărilor de la Cazinoul din Cosntanța, Renard se mută la București.
După Primul Război Mondial, este pentru o perioadă arhitectul serviciului tehnic al Ministerul Domeniilor|Ministerului Domeniilor]], iar între 1922 si 1927 este activ în Franța, unde proiectează câteva imobile (în conformitate cu datele din Tabelul Arhitecților Români, Daniel Renard se afla la Paris în anul 1926).
Primarul liberal Cristea Georgescu a încheiat, la data de 23 iulie 1903, un contract cu arhitectul Daniel Renard pentru proiectarea noului Cazinou, ca urmare a unor decizii ale Consiliului Comunal.
Renard este înlăturat în momentul în care au venit conservatorii la putere, în anul 1905. De proiectarea Cazinoului s-a ocupat apoi arhitectul Petre Antonescu, care, la rândul său, a fost înlăturat.
Revenirea liberalilor la putere, între 1907 și 1908, face ca Renard să-și reimpună proiectul său, realizat stilul Art Nouveau. Fundațiile Cazinoului au fost modificate de trei ori. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României.
La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si Dimitrie Maimarolu au fost solicitați pentru a se pronunța în legătură cu Proiectul Renard relansat. Fără a modifica nimic esențial la designul exterior al clădirii, acești specialiști de prestigiu ai timpului au adus doar sugestii de completare, decorare și compartimentare al interiorului, de care s-a ținut cont, pentru ca, în sfârșit, Cazinoul să fie terminat și apoi inaugurat la data de 15 august 1910.