În lumea modernă, Dolmen a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Atât în sfera profesională, cât și în cea personală, Dolmen s-a dovedit a fi un factor determinant în evoluția continuă a societății. De-a lungul istoriei, Dolmen a fost subiect de dezbatere, cercetare și reflecție, generând multiple perspective și abordări care au îmbogățit înțelegerea și aprecierea acestui fenomen. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Dolmen, analizând impactul acestuia în diferite contexte și oferind o viziune cuprinzătoare care invită la reflecție și dialog.
Dolmen (fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră) este un monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două sau mai multe pietre verticale, acoperind o cameră sepulcrală.
În afară de construcțiile singulare (Keriaval/Carnac, Mane-Groh din Franța), cu sau fără coridor de acces, compartimentate sau cu transept, există și unele dolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci de metri, formând așa-numitele „alei acoperite” (în franceză allées couvertes; în engleză gallery grave), așa cum este marele dolmen de la Antequera, în Andaluzia (Spania). Aceste morminte monumentale, utilizate în Rusia, Asia și în Europa de vest și nord-vest, erau de multe ori ridicate în vederea înhumărilor colective, cel mai adesea ale mai marilor vremii, din mileniile V - II î. Chr.
Cuvântul din română dolmen este un împrumut din franceză dolmen, care, la rândul său, provine din cuvintele din bretonă taol, tol: „masă” și men: „piatră”.