În lumea de astăzi, Dolores Ibárruri este un subiect de mare relevanță și continuă să genereze dezbateri constante în rândul experților și al persoanelor interesate de acest subiect. De mulți ani, Dolores Ibárruri a captat atenția societății în general, fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi, a importanței sale în istorie, fie a relevanței sale în mediul actual. De-a lungul anilor, Dolores Ibárruri a făcut obiectul a numeroase studii și analize care au dat rezultate surprinzătoare și concluzii neașteptate. În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Dolores Ibárruri și vom examina influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale societății de astăzi.
Isidora Dolores Ibárruri Gómez (n. , Gallarta(d), Q3813629(d), Spania – d. , Madrid, Spania), cunoscută și ca „La Pasionaria”, a fost un lider republican spaniol și eroină a Războiului Civil Spaniol, de origine bască.
De asemenea, este cunoscută pentru lupta pentru apărarea celei de-a Doua Republici Spaniole și pentru celebrul slogan ¡No Pasarán! (Ei nu vor trece!) din timpul Bătăliei pentru Madrid.
Fiul ei, Rubén Ruiz Ibárruri, a fost ucis în Bătălia de la Stalingrad și a fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.
Nepoata sa Angelina a fost soția lui Valter Roman.
Dolores Ibárruri s-a născut într-un sat de mineri din Țara Bascilor, al optulea copil din cei unsprezece ai familiei sale. În tinerețe, a fost croitoreasă, apoi servitoare și s-a implicat în politică după căsătoria cu un muncitor metalurg. Sub pseudonimul „La Pasionaria” a început colaborarea cu ziare comuniste și a încurajat oamenii spre fanatism revoluționar și anticlericalism.
A devenit membră a Partidului comunist spaniol în 1931, iar în anii următorii, 1932-1936, a întreprins o serie de călătorii în mai multe țări pentru a răspândi ideologia comunistă. În 1935 a fost aleasă în Comitetul Executiv al Internaționalei Comuniste. Cariera ei politică a continuat cu alegerea ei ca deputat al Asturiei în 1936, pentru ca apoi să fie desemnată vicepreședinte al Parlamentului spaniol.
În contextul războiului civil dintre republicani și franchiști, Dolores luptă împotriva fascismului și susține Spania republicană. După ce Franco îi înfrânge pe republicani, ea se refugiază la Moscova, împreună cu alți lideri comuniști. Timp de aproape 40 de ani, a deținut funcția de președinte al partidului comunist în exil și a corespondat la Radio Spania Independentă. După căderea regimului fascist, s-a întors în Spania în 1977 și a fost realeasă deputat de Asturia. A murit la 93 de ani.
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)