Două puncte
În articolul de astăzi vom explora lumea fascinantă a lui Două puncte, un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. De la impactul său asupra societății actuale până la relevanța sa istorică, Două puncte a generat dezbateri și discuții nesfârșite care au condus la o analiză profundă a diferitelor sale fațete. Pe parcursul acestui articol, vom arunca o privire asupra dimensiunilor multiple ale Două puncte, a implicațiilor sale în diverse domenii și a influenței sale asupra cursului istoriei. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și reflecție despre Două puncte.
Două puncte este semnul de punctuație care anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, în general mai scurtă decât cea indicată prin punct. Exemplu:
„ — A, mamă, bine mi-ai spus tu: în loc de prieteni am găsit niște ticăloși nerecunoscători.”
(citat din Ion Luca Caragiale, „Abu-Hasan”)
Semnul de punctuație „două puncte” se pune atât la sfârșitul unei fraze sau grup de cuvinte din limba română, cât și în interiorul său.
„Erau în casa aceea trei oameni Busuioc, Iorgovan, Sofron.”
(citat din Ioan Slavici, O. I 269)
„Umblând baba, de colo-colo, rebegită de frig, vede pe fecioru-său răzimat cu șalele de-o stâncă și prinde a-i grăi „Aba, Dragomire maică, lumea se prăpădește de frig, și tu stai și cânți din fluier!”
(citat din Alexandru Vlahuță, O. A 411)
Alte semne de punctuație
- Apostrof
- Bară oblică (slash /)
- Bară oblică inversă (backslash \)
- Blanc (spațiu)
- Cratimă
- Ghilimele
- Linie de dialog
- Linie de pauză
- Punct
- Punct și virgulă
- Puncte de suspensie
- Semnul exclamării
- Semnul întrebării
- Virgulă
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |