Elena Bacaloglu

Numele lui Elena Bacaloglu rezonează în mintea multora, fie din cauza impactului său asupra societății, a relevanței sale în lumea de astăzi, fie pur și simplu datorită moștenirii sale istorice. Elena Bacaloglu a fost subiect de dezbatere, studiu și admirație de-a lungul anilor, iar influența sa a depășit granițele și generațiile. În acest articol vom explora diferite aspecte ale Elena Bacaloglu, de la originea sa până la impactul său astăzi, inclusiv realizările sale, controversele și moștenirea pe care a lăsat-o în societate. Printr-o analiză detaliată, vom descoperi importanța Elena Bacaloglu și rolul său în domeniul în care activează, oferind o perspectivă cuprinzătoare care ne permite să înțelegem mai bine relevanța sa în lumea de azi.

Elena Bacaloglu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată1947 (68 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu
Cimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
Frați și suroriGeorge Bacaloglu Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOvid Densusianu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
politiciană
critic literar
eseistă
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană
limba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București

Elena Bacaloglu (n. , București, România – d. 1947, București, România) a fost o jurnalistă și politiciană română.

Biografie

Elena Bacaloglu a fost căsătorită în 1897 cu Radu D. Rosetti dar au divorțat în același an. Elena Bacaloglu a fost o jurnalistă cunoscută inițial pentru căsătoria cu poetul Ovid Densușianu. După divorțul de acesta. Elena Bacaloglu s-a mutat în Italia și s-a căsătorit cu un italian. A devenit o susținătoare fermă a fascismului în curs de formare al lui Benito Mussolini. În 1921 a revenit în România și a dat naștere mișcării naționale fasciste italo-română, un grup care a adunat aproximativ 100 de membri și care a stabilit obiectivul de a consolida rădăcinile comune din cultura Italiei și a României, încercând, de asemenea, să propună un model ideologic extrem de similar cu fascismul italian.

Elena Bacaloglu a tradus în românește eseuri de Mussolini și Antonio Beltramelli (1879 - 1930). Ea a format în 1921 un partid fascist, Mișcarea Națională Fascistă Italo-Română. În 1923, mișcarea a fuzionat cu un alt partid, formând Fascia Națională Română. Contactele Elenei Bacaloglu cu Italia i-au permis să aibă o poziție de conducere în noul partid, în care, totuși, nu a obținut consensul dorit.

Elena Bacaloglu a fost una dintre cele două femei care au condus partide de inspirație fascistă în perioada interbelică. Cealaltă a fost englezoaica Rotha Lintorn-Orman⁠(d) (1895 - 1935), fondatoare a mișcării fasciste britanice în 1923.

De asemenea, ea a purtat o corespondență cu scriitorul Salvatore di Giacomo⁠(d).

Opera literară

Colonelul George Bacaloglu, fondatorul revistei „Cele Trei Crișuri".
  • Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903;
  • În luptă, vol. I, București, 1906; vol. II: Două forțe, București, 1908;
  • Naples et son plus grand poete, Neapole, 1911;
  • Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912;
  • Preuves d’amour, prefață de Helene Vacaresco, București, 1914;
  • Per la Grande Rumania, București, 1915;
  • Movimento nazionale fascista italo-rumeno, Milano, 1923.
Traduceri

Note

  1. ^ a b c d Elena Bacaloglu, WomenWriters, accesat în  
  2. ^ a b c d Elena Bacaloglu, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ a b Ovid Densuşianu, Bioibliografie (PDF) 
  4. ^ Attila, Gidó (). „Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică”. Institutul Pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale – via Google Books. 
  5. ^ "Fascistii romani". 
  6. ^ Clark, Roland (). „Sfîntă tinerețe legionară: activismul fascist în România interbelică”. Polirom – via Google Books. 
  7. ^ Stanley G. Payne, A History of Fascism, 1914-1945, Routledge, 1996, p. 135
  8. ^ Salvatore, Di Giacomo (). „Lettere a Elena”. Osanna Edizioni – via Google Books. 

Bibliografie