Subiectul Emmanuel Levinas este unul care a generat dezbateri și interes de mult timp. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Emmanuel Levinas a fost obiect de studiu, analiză și discuție în diferite domenii ale cunoașterii. Odată cu evoluția societății și progresele tehnologice, rolul lui Emmanuel Levinas a căpătat noi dimensiuni și a căpătat semnificații diferite. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Emmanuel Levinas și impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra culturii populare până la relevanța sa în domeniul științific, Emmanuel Levinas rămâne un subiect intrigant care merită să fie explorat în profunzime.
Emmanuel Levinas | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Kovno, Imperiul Rus |
Decedat | (89 de ani) Clichy, Île-de-France, Franța |
Înmormântat | cimetière parisien de Pantin |
Copii | Michaël Levinas |
Cetățenie | Franța |
Etnie | evrei așkenazi |
Ocupație | filozof cadru didactic universitar ethicist scriitor |
Limbi vorbite | limba franceză |
Modifică date / text |
Emmanuel Levinas (n. , Kovno, Imperiul Rus – d. , Clichy, Île-de-France, Franța) a fost un filozof evreu-francez, născut într-un mediu evreiesc cult, cu studii de filozofie la Strasbourg (1923-27) și la Freiburg (1928-29), unde asistă la cursurile și la seminariile lui Husserl și ale lui Heidegger.
Este unul dintre promotorii studiilor de fenomenologie în Franța, în lucrări precum Théorie de l'intuition dans la phénomenologie de Husserl (1930), De l'existence a l'existant (1947) sau En decouvrant l'existence avec Husserl et Heidegger (1967).
După cel de-al Doilea Război Mondial, Levinas se afirmă ca un gânditor original, pe două linii reflexive distincte: pe de o parte, propune o etică fenomenologică radicală, centrată pe figura celuilalt și a alterității, în lucrări precum Le Temps et l'Autre (1947), Totalité et infini (1961), Autrement qu'être ou au-delà de l'essence (1974) sau Entre nous (1991). Pe de altă parte, se dedică comentariilor talmudice, în lucrări ca de pildă Quatre lectures talmudiques (1968), L'au delà du verset (1982) sau Nouvelles lectures talmudiques(1989).
Cariera sa se va împărți astfel între studiile fenomenologice și cele iudaice, fiind profesor de filozofie la Universitățile din Poitiers, Nanterre și Paris IV, dar și director al Școlii normale israelite orientale din Paris.
|titlelink=
(ajutor)