Endre Kabos

În acest articol vom explora lumea interesantă a lui Endre Kabos. Endre Kabos este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, generând un interes fără precedent în diferite comunități și sectoare. De-a lungul anilor, Endre Kabos a avut un impact semnificativ asupra societății, influențând modul în care oamenii interacționează, comunică și privesc lumea din jurul lor. De la apariția sa, Endre Kabos a fost subiect de dezbatere, studiu și admirație, făcându-l un subiect fascinant și în continuă evoluție. Prin acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Endre Kabos, explorând originile, impactul și relevanța sa astăzi.

Endre Kabos
Informații personale
Născut(ă) (117 ani)
Oradea, județul Bihor
Decedat(ă) (38 de ani)
Budapesta, Ungaria
ȚarăUngaria Ungaria
Armăsabie
Mânăstângaci

Endre Kabos (n. , Oradea, Austro-Ungaria – d. , Budapesta, Regatul Ungariei) a fost un scrimer maghiar specializat pe sabie, laureat cu patru medalii olimpice, inclusiv trei medalii de aur. A cucerit și șapte medalii la Campionatul European (acum Campionatul Mondial), inclusiv șase de aur.

Carieră

S-a născut în Oradea într-o familie evreiască. Potrivit tradiției, a primit un echipament de scrimă ca cadou de nașul său. Prietenii săi și-au bătut joc de el, dar s-a alăturat unui club de scrimă pentru a-le face în ciudă. A fost elevul maestrului italian Italo Santelli la Budapesta. În 1931 a cucerit aurul pe echipe la Campionatul European. În anul următor, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, a fost laureat cu bronz la individual și cu aur pe echipe. În anul 1933 a devenit campion mondial atât la individual, cât și pe echipe. Și-a reiterat performanța și în anul următor, precum și la Olimpiada din 1936 de la Berlin, unde a primit medalia de la Adolf Hitler.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost scutit inițial de deportare datorită statutului de campion, apoi a fost trimit la un lagăr de muncă. Acolo a fost recunoscut de un gardian, care a reușit să-l trimită pe el la Budapesta, unde a lucrat ca șofer în armata. A murit pe 4 noiembrie 1944 cu sute de oameni, când Podul Margareta a fost aruncat în aer.

Referințe