Subiectul Gheorghe-Ioan Carțiș este unul care a fost discutat și analizat de nenumărate ori de-a lungul istoriei. Din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă, Gheorghe-Ioan Carțiș a fost subiect de dezbatere, cercetare și reflecție. Influența sa se extinde în diferite domenii ale vieții, de la politică la cultură, economie și societate în general. De-a lungul timpului, Gheorghe-Ioan Carțiș a căpătat diverse semnificații și a fost interpretat în moduri diferite, ceea ce a contribuit la importanța și relevanța sa în lumea de astăzi. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Gheorghe-Ioan Carțiș și vom încerca să facem lumină asupra impactului și implicației sale în realitatea noastră de zi cu zi.
Gheorghe-Ioan Carțiș | |
Ioan Carțiș la 80 de ani | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 8 noiembrie 1936 Oradea |
Cetățenie | România |
Ocupație | inginer |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Rezidență | România |
Instituție | Universitatea Politehnica Timișoara |
Conducător de doctorat | 1991 |
Premii | Serviciul Credincios, cavaler |
Modifică date / text |
Gheorghe-Ioan Carțiș (cunoscut ca Ioan Carțiș, n. 8 noiembrie 1936, Oradea) este un inginer român, rector al Universității Politehnica Timișoara între 1996–2004.
A fost al treilea copil dintre cinci frați. A urmat clasele I–IV la Școala de Aplicații de pe lângă Școala Pedagogică de Băieți, clasa a V-a la Liceul Loga, clasele VI-VII la Liceul Pedagogic, apoi cursurile Școlii Medii Tehnice pentru Electroenergie și Electrotehnică, pe care a absolvit-o în 1954, după care a urmat Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959, făcând parte din prima promoție cu specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini. În 1973 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Cercetări teoretice și experimentale asupra structurii proprietăților fizice și rugozității suprafețelor prelucrate prin eroziune electrică sub conducerea lui Aurel Nanu.
După absolvire, în perioada 1959–1961 a fost încadrat ca șef de secție fabricație la Centrul Mecanic din Timișoara. Din 1961 și până la pensionare, în 2006, a fost cadru didactic la Universitatea Politehnica din Timișoara: asistent (1961–1968), șef de lucrări (1968–1977), conferențiar (1977–1990), iar din 1990, profesor universitar. Din 1991 a fost conducător de doctorat în domeniul ,,Științe inginerești”, specialitatea ,,Știința materialelor”.
În această perioadă a fost șef al catedrei de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (1985–1990), prorector (1990–1996) și rector (1996–2004).
În activitatea sa științifică s-a axat pe realizarea unor instalații necesare industriei (instalație de muls mecanic, presă de injectat mase plastice) și diferite utilaje pentru realizarea unor operații tehnologice: tratamente termice (roboți de călire prin curenți de inducție) și termochimice (feroxare, brunare, cadmiere).
Din 1999 este membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, activând în cadrul secției Inginerie Mecanică.
Ioan Carțiș a fost principalul acționar al SSIF Broker, cu 8,22% din acțiuni. A fost membru în consiliul de administrație al Broker din 1994 până în martie 2009, când s-a retras din cauza unor probleme de sănătate.
A susținut echipa de fotbal Poli AEK Timișoara (2002) fiind chiar președinte de onoare în perioada când s-a numit „Poli Timișoara”.
Predecesor: Alexandru Nichici |
Rectorul Universității Politehnica Timișoara 1996–2004 |
Succesor: Nicolae Robu |