În lumea de astăzi, Gheorghe Oprea (muzicolog) a devenit un subiect de interes și dezbatere crescând în diferite domenii. De la politică la știință, prin cultură și societate, Gheorghe Oprea (muzicolog) a reușit să capteze atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. Implicațiile sale, impactul și relevanța sa au generat o gamă largă de opinii, teorii și studii care urmăresc să înțeleagă și să analizeze în profunzime acest fenomen. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Gheorghe Oprea (muzicolog), de la origini până la influența sa de astăzi, cu scopul de a oferi o viziune completă și actualizată asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
Gheorghe Oprea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1 ianuarie 1942, Satu Nou, comuna Poșta-Câlnău, județul Buzău |
Decedat | 24 martie 2014, București |
Ocupație | folclorist, etnomuzicolog, profesor universitar |
Activitate | |
Gen muzical | muzică cultă, folclor |
Modifică date / text |
Gheorghe Oprea (n. 1 ianuarie 1942, Satu Nou, comuna Poșta-Câlnău, județul Buzău – d. 24 martie 2014, București) a fost un folclorist, etnomuzicolog și pedagog din România.
S-a născut la data de 1 ianuarie 1942 în Satu Nou, comuna Poșta-Câlnău, județul Buzău.
Între 1948-1955 urmează școala primară în localitatea natală, iar între 1955-1959 școala pedagogică la Buzău.
În 1959 ajunge învățător în comuna Padina, județul Buzău.
Între 1962-1967 studiază la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București la secțiile dirijat coral academic și teoretică.
Din 1967 este, pe rând: asistent, lector (din 1982), conferențiar (1990) și profesor (din 1993) la Academia de muzică din București, disciplina etnomuzicologie.
În 1969 este fondator și dirijor al corului „Gaudeamus” al Academiei de muzică din București, cu care realizează două discuri de muzică românească, înregistrează peste 80 de lucrări la Radio și dă peste 500 de concerte în țară și în străinătate.
În 1990 devine membru definitiv al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
În iunie 1993 obține titlul de doctor în etnomuzicologie.
În perioada anilor 1980 culege materiale folclorice sonore diverse pe care le transcrie și folosește mai târziu în instruirea studenților. Are și meritul de a fi unul dintre primii cercetători ai folclorului muzical al meglenoromânilor. În ultimii ani, s-a concentrat pe activitatea didactică.
A fost colaborator al publicațiilor „Memoriile Comisiei de folclor”, „Muzica”, „Revista de Etnografie și Folclor”, „Studii de muzicologie”.
A scris numeroase cărți care tratează probleme cu grad diferit de generalitate, din domeniul de interes al folcloristicii.
Moare la data de 24 martie 2014 în București.
În 2002 este distins cu Premiul pentru folclor al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, pentru volumul Folclorul muzical românesc.