Astăzi, Ghizela Vass este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Cu impactul său asupra societății moderne, Ghizela Vass a devenit un punct de discuție în numeroase domenii, de la politică și economie la cultura populară și tehnologie. Cu un impact atât de semnificativ, este crucial să înțelegem implicațiile și ramificațiile lui Ghizela Vass în viața noastră de zi cu zi. În acest articol, vom explora în continuare Ghizela Vass și influența sa asupra diferitelor aspecte ale societății, oferind o perspectivă informată și relevantă asupra subiectului.
Ghizela Vass | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Gitta Vass |
Născută | 22 aprilie 1912 Iași, România |
Decedată | 16 decembrie 2004, (92 de ani) București, România |
Părinți | Eleonora Vass |
Căsătorită cu | Ladislau Vass |
Copii | Gheorghe, Leah Zoia, Ecaterina |
Cetățenie | România |
Etnie | evreiască |
Ocupație | sindicalist |
Limbi vorbite | limba română |
Membru supleant al Comitetului Central al PCR | |
În funcție 23 februarie 1948 – 27 mai 1952 | |
Membru al Comitetului Central al PCR | |
În funcție 27 mai 1952 – 22 noiembrie 1984 | |
Șef de secție la Comitetului Central al PCR | |
În funcție 1975 – 1984 | |
Premii | A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România |
Partid politic | Partidul Comunist din România, Partidul Muncitoresc Român |
Alma mater | 1. Șapte clase elementare, 2. Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu“ |
Profesie | croitoreasă, politician comunist |
Modifică date / text |
Ghizela Vass (născută Gitta; n. 22 aprilie 1912, Iași – d. 2004, București) a fost o activistă comunistă din România. Supranumită Tovarășa Gizela, a fost bunica din partea mamei a lui Bogdan Olteanu, președinte al Camerei Deputaților. S-a născut într-o familie de origine evreiască din Basarabia și a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1952 - 1957.
A intrat în PCR în 1933, când partidul era compus în mare parte din agenți NKVD. A avut o ascensiune foarte rapidă în partid. În 1945 ea ajunsese membru al CC al PCR și a reușit să se mențină în funcții până la sfârșitul anilor ’70. Printre sarcinile Ghizelei Vass s-au aflat, până la începutul anilor ’40, și "eliberarea" moldovenilor de la Chișinău de sub "jugul burghezo-moșieresc românesc”, iar, ulterior, după 1945, eliberarea românilor de la București "de sub jugul lui Iuliu Maniu și Brătianu".
Între 1948-1984 a fost membru al CC al PCR, secretar al organizației PCR din București (din 1953, când a fost exclusă din Secția Externă a CC, în urma campaniei antievreiești din rândurile nomenclaturii) și șef de secție la CC al PCR (1975-1984). În 1980, fiica și ginerele ei (Eugen Zeiligsohn, medic) au plecat într-o excursie în Europa, stabilindu-se ulterior în SUA.
După ce a fost director adjunct al Secției Organizatorice a CC al PMR, în 1954 a fost admisă în secretariatul CC, iar în 1958 a devenit șefa secției relații internaționale a partidului. În mai 1961 a fost decorată cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
La începutul anilor ’70, a fost "marginalizată” de Nicolae Ceaușescu în funcția de adjunct al secției relații internaționale, iar în 1982, pensionată. După pensionare, a fost numită vicepreședintă a Crucii Roșii, păstrându-și privilegiile.
Ghizela Vass, alături de Lidia Lăzărescu (nume conspirativ), Olga Deutsch și Andrei Goanță (nume conspirativ, mai târziu s-a refugiat în Israel), a condus un grup de sprijin și coordonare a luptei antititoiste format în cadrul secției de relații internaționale a PMR.
A fost soția lui Ladislau Vass, ilegalist maghiar, fost adjunct al ministrului finanțelor și membru al Comisiei de Revizie a CC al PMR, și o apropiată a Elenei Ceaușescu. A avut un fiu Gheorghe și două fiice:
Un amănunt picant este modul cum numeroși activiști importanți ai Partidului Comunist Român își botezau odraslele. Astfel Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Teohari Georgescu și-au botezat fiicele cu numele de Ana în privința considerației pe care aceștia o purtau Anei Pauker, ei considerând părerile și opiniile ei ca fiind infailibile. În mod similar Emil Bodnăraș, Gheorghe Apostol, Iosif Chișinevschi, Ghizela Vass, Alexandru Sencovici și Vasile Vîlcu și-au botezat băieții cu numele de Gheorghe în semn de apreciere a lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nicolae Ceaușescu a fost o excepție deoarece și-a botezat copiii cu numele de Valentin, Zoe și Nicolae.