În lumea globalizată de astăzi, Giuseppe Petronio a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru diverse industrii și societăți. De la impactul său asupra economiei, politicii, culturii și chiar vieții de zi cu zi a oamenilor, Giuseppe Petronio a căpătat o importanță semnificativă la nivel mondial. Pe măsură ce trece timpul, Giuseppe Petronio continuă să fie subiect de dezbatere și analiză, creând atât oportunități, cât și provocări pentru cei implicați în studiul și înțelegerea sa. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Giuseppe Petronio, influența sa în diferite domenii și modul în care evoluția sa a marcat un înainte și un după în istoria contemporană.
Giuseppe Petronio | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Marano di Napoli, Campania, Italia |
Decedat | (93 de ani) Roma, Italia |
Cetățenie | Italia (–) Regatul Italiei (–) |
Ocupație | critic literar cadru didactic universitar istoric literar redactor |
Locul desfășurării activității | Cagliari Triest Iași |
Limbi vorbite | limba română limba italiană |
Activitate | |
Organizație | Università di Trieste Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Università degli Studi di Cagliari |
Profesor pentru | Fulvio Senardi |
Modifică date / text |
Giuseppe Petronio (n. 1 septembrie 1909, Marano di Napoli – d. 13 ianuarie 2003, Roma) a fost un critic literar italian.
După ce a studiat la Reggio Calabria, Napoli și Roma, a fost profesor de italiană și latină în licee și apoi a lucrat ca lector de italiană la Universitatea din Iași; el a devenit mai târziu un cercetător pasionat de literatură italiană la Universitatea din Cagliari și la Universitatea din Trieste, unde a creat celebra „Școală triestină”. A condus din 1967, timp de mai multe decenii, revista Problemi pentru editura Palumbo. În 1984 a devenit președinte al „Istituto Gramsci”.
Militant antifascist fervent, s-a apropiat de marxism în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a început să se dedice unei intense activități politice și sindicale în Partidul Socialist Italian și mai târziu în Partidul Comunist Italian. Activitatea sa a fost denumită cu termenii „istorism marxist”, „umanism secular” (a făcut parte din Asociația pentru apărarea școlii laice de stat), „socialism umanitar” și cu dispreț „veteromarxism” "și „sociologism”, dar un lucru este sigur: el a fost în măsură să îndeplinească cerințele unei societăți care - ieșind din paralizia regimului totalitar și a războiului - aspira să evolueze spre democrație. Edoardo Sanguineti a scris despre el: „Unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai contribuției sociologice, de inspirație marxistă, adusă literaturii”.
A publicat volumul Antologia della narrativa romena (Editura Guanda, Modena, 1956), în care a inclus traduceri ale unor scrieri românești în proză printre care și povestea „Ivan Turbincă” („Ivan Bisaccina”) de Ion Creangă.
|titolo=
și |title=
(ajutor)