Guvernul provizoriu al Republicii Franceze

În lumea de astăzi, Guvernul provizoriu al Republicii Franceze este un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. De la impactul său asupra societății și până la influența sa asupra economiei, Guvernul provizoriu al Republicii Franceze a captat atenția profesioniștilor și iubitorilor de cunoștințe deopotrivă. Pe măsură ce explorăm diferitele fațete ale Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, apare nevoia de a înțelege scopul și potențialul acestuia, precum și provocările și controversele sale. În acest articol, vom oferi o privire profundă și perspicace asupra Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea și de a promova o mai bună înțelegere a acestui subiect.

Guvernul provizoriu al Republicii Franceze
Franța
Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze
Gouvernement provisoire de la République française
—  Guvern provizoriu  —
 – 
DrapelStemă
DrapelStemă
Deviză națională
Liberté, égalité, fraternité
(Libertate, egalitate, fraternitate)
Teritoriul de jure
Teritoriul de jure
Teritoriul de jure
CapitalăParis
Limbălimba franceză
Religiestat secular
Guvernare
Formă de guvernareRepublică
Președinte 
 - 1944-1946Charles de Gaulle
 - 1946Félix Gouin
 - 1946Georges Bidault
 - 1946-1947Léon Blum
LegislativAdunarea Națională
Istorie
Epoca istoricăAl doilea război mondial
Războiul Rece
Economie
MonedăFranc francez

Guvernul provizoriu al Republicii Franceze (GPRF) a fost un guvern care a condus Franța între 1944 și 1946. După înfrângerea Franței de către Germania, a fost creat L'État Français, stat-satelit al învingătorului nazist, aflat sub conducerea lui Philippe Pétain.

După succesul Operațiunii Overlord și eliberarea Parisului, regimul de la Vichy a fost dizolvat. Puterea a fost preluată de Guvernul Provizoriu, aflat sub conducera lui Charles de Gaulle. Acestui regim provizoriu i-au urmat a patra Republică Franceză în 1946 și a cincea Republică Franceză în 1958.

GPRF a fost dominat de o alianță a trei partide. Această alianță era formată din Partidul Comunist Francez, (care se proclama ca „parti des 85.000 fusillés” – partidul celor 85.000 de executați prin împușcare datorită rolului important pe care îl avusese în lupta Rezistenței și numărului mare de jertfe din rândul membrilor de partid), Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). (partid de orientare socialistă) și partidul gaullist Mișcarea Republicană Populară (MRP), condusă de Georges Bidault, (socialiștii radicali și conservatorii de dreapta își pierduseră orice legitimitate datorită colaboraționismului din timpul regimului de la Vichy) . Această alianță a durat până la criza din mai 1947, în timpul căreia Maurice Thorez, (vicepremier al guvernului) și alți patru miniștri comuniști au fost excluși din guvern. Împreună cu acceptarea planului Marshall, care era destinat țărilor care nu se aflau în nou creata sferă de influență sovietică, excluderea miniștilor comuniști a marcat începutul oficial al războiului rece în Franța.

Deși GPRF a fost activ doar în perioada 1944 - 1946, el a avut o influență pe termen lung, în special prin promulgarea legilor cu privire la muncă, care fuseseră concepute de Consiliul Național al Rezistenței, mișcarea care unise toate mișcările Rezistenței, inclusiv a „Frontului Național” (de orientare comunistă).

În afară de acordarea prin ordonanța lui de Gaulle pentru prima oară în istoria Franței a dreptului de vot pentru femei, GPRF a emis mai multe legi cu privire la muncă.

Lista președinților Guvernului provizoriu al Republicii Fanceze

Vezi și