Harry Martinson

A vorbi despre Harry Martinson este un subiect care a generat interes și dezbatere în diferite domenii. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în istorie, Harry Martinson a fost subiect de studiu și cercetare în diverse discipline. De-a lungul timpului, Harry Martinson a evoluat și a câștigat importanță în diferite contexte, ducând la o analiză mai profundă și mai detaliată a semnificației și influenței sale asupra vieții noastre de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Harry Martinson și relevanța sa astăzi, având în vedere impactul său asupra culturii, economiei și politicii, printre alte aspecte.

Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel
Harry Martinson

Harry Martinson și Ivar Lo-Johansson (dreapta)
Date personale
Nume la naștereHarry Edmund Martinson Modificați la Wikidata
Născut6 mai 1904
Jämshög, Blekinge, Suedia
Decedat (73 de ani)
Stockholm, Suedia
ÎnmormântatSilverdals griftegård] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiSeppuku (sângerare) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMoa Martinson Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, romancier, eseist
Limbi vorbitelimba suedeză Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba suedeză  Modificați la Wikidata
Specie literarăpoezie, roman, eseu
Note
PremiiPremiul Nobel pentru literatură
Doblougska priset]
De Nios Stora Pris]
Bellmanpriset]
Sveriges Radios lyrikpris]  Modificați la Wikidata
Premiul Nobel pentru Literatură, 1974
Prezență online

Harry Edmund Martinson (n. 6 mai 1904, Jämshög, Blekinge, Suedia, d. 11 februarie 1978, Stockholm) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1974, împreună cu Eyvind Johnson.

Motivația Juriului Nobel a fost următoarea: „pentru o creație scriitoricească prin care captează picătura de rouă și oglindește în ea Cosmosul”.

Biografie

Harry Martinson s-a născut în 1904 la Blekinge, într-o familie foarte săracă. Tatăl său a decedat în 1910, iar un an mai târziu, mama sa emigrează în America, lăsându-și copiii în grija comunei, care-i încredințează unor familii pentru a-i crește. Singurul său refugiu a fost școala. Câțiva ani a vagabondat prin Suedia, iar la 16 ani s-a îmbarcat marinar la Karlskrona, navigând șase ani pe mările lumii și practicând diverse meserii în diferite țări. Toți acești ani de muncă în cele mai diferite ambianțe a constituit o sursă de inspirație pentru primele lui lucrări literare, două volume de proză (Resor untan mål (Călătorii fără țel), {1932} și Kap Farväl (Capul Adio), {1933}).

În jurul anului 1930, a apărut în viața culturală a Suediei un grup de scriitori care pornesc lupta împotriva poeziei de idei. Din inițiativa lui Artur Lundkvist se editează o antologie de poezie intitulată sugestiv Fem unga (Cinci tineri). În afară de Harry Martinson și de Artur Lundkvist, mai fac parte din acest grup Gustav Sandgren, Eric Aslund și Josef Kjelgren. Dintre cei cinci tineri, cel mai talentat a fost Martinson. El continuă tradiția liricii naturii, începută de Linné, fiind unul dintre primii „creatori de limbă” suedezi.

În 1929, s-a căsătorit cu Moa Martinson, o scriitoare suedeză, pe care a cunoscut-o la redacța ziarului anarhist Brand. Ei au divorțat în 1940, ca urmare a opiniilor politice diferite, în special, vis-à-vis de URSS. Harry Martinson s-a recăsătorit, în 1942, cu Ingrid Lindcrantz.

În august 1934, a participat la Congresul scriitorilor de la Moscova - excursie la modă printre scriitorii de stânga din acel timp.

Distincții

Martinson a fost ales membru al Academiei Suedeze în 1949, fiind primul autodidact acceptat în acest forum. În 1954 a primit titlul de Doctor honoris causa acordat de Universitatea din Göteborg. A primit Premiul Nobel pentru literatură în 1974 împreună cu Eyvind Johnson, însă au existat multe critici împotriva atribuirii acestui premiu, întemeiate pe faptul că atât Martinson cât și Johnson erau membri ai Academie Suedeze, cea care decernează premiile.

Opera

Romane

  • Resor untan mål (Călătorii fără țel), {1932}
  • Kap Farväl (Capul Adio), {1933}
  • Nässlorna blomma (Floarea de urzică), {1935}
  • Vägen ut, {1936}
  • Vägen till Klockrike (Drumul spre Calea-ntoarsă), {1948}

Poezii

  • Spökskepp, (1929)
  • Aniara, (1956) (poeme cosmice)

Eseuri politice

  • Verklighet till döds (Realitatea care ucide)

Opere postume

  • Längs ekots stigar (Pe cărările ecoului) - 1978
  • Doriderma - 1980
  • Bollesagor - 1983
  • Ur de tusen diktermas bok (Cartea celor o mie de poeme) - 1986
  • Gyro (volum scris în 1946-1947)
  • Eseu - 1986

Referințe critice

Harry Martinson este unul dintre cei mai mari scriitori lirici ai Suediei și importanța lui constă în reînoirea limbajului poetic și a imagisticii. Are un stil foarte personal, caracterizat prin spontaneitate și caracter direct, concentrare, asociații fulgerătoare și o îndrăzneață folosire a imprevizibilului. Poeziile despre copilăria lui și despre natură sunt surprinzător de concrete și marcate de o candoare nefalsificată, contrabalansate de erudiția și calitățile sale de vizionar - vasta sa perspectivă privind înapoi, spre istorie, și înainte spre Cosmos Peter Graves

Note

  1. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1974/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Martinson, Harry (în suedeză) 
  4. ^ Martinsson, Harry Edmund, Svenskagravar.se], accesat în  
  5. ^ https://www.rp.pl/Rzecz-o-historii/312039963-Smierc-po-japonsku-czyli-historia-seppuku.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, p. 527.
  9. ^ a b Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, p. 528.
  10. ^ Bjurström, Carl-Gustav (1994). „Harry Martinson” în Le nouveau dictionnaire des auteurs de tous les temps et tous les pays. Paris, Laffont-Bompiani.
  11. ^ Rossi, Catherine (). Drumuri inițiatice la Panait Istrati și Harry Martinson. Brăila: Editura Proilavia. p. 282. 
  12. ^ Dicționar Enciclopedic, 200, Vol.IV. L-N, Ed. Encicliopedică București, pag. 202.

Legături externe