Astăzi, Iac este un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a importanței sale istorice, fie a relevanței sale în mediul actual, Iac este un subiect care nu încetează să-i fascineze și să-i intrigă pe cei care se adâncesc în el. În acest articol, vom arunca o privire mai profundă asupra Iac, explorând diferitele sale fațete și oferind o perspectivă unică asupra acestui subiect larg și divers. Printr-o analiză detaliată și o analiză critică, sperăm să facem lumină asupra Iac și să oferim cititorilor noștri o înțelegere mai completă a acestui subiect care ne afectează atât de mult.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Iac Fosilă: 5–0 mln. ani în urmă Pliocen inferior – prezent | |
---|---|
Un iac în Himalaya | |
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Mammalia |
Ordin: | Artiodactyla |
Familie: | Bovidae |
Gen: | Bos |
Specie: | B. grunniens |
Nume binomial | |
Bos grunniens Linnaeus, 1766 | |
Sinonime | |
Poephagus grunniens | |
Modifică text |
Iacul (Poephagus grunniens) este un mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă. Specie de vite Bos grunniens, familia Bovidae, care trăiește în turme sălbatice în Tibet, la altitudini mari. Atinge o înălțime la greabăn de circa 2 m, are păr lung și aspru pe părțile laterale. Are coarne mari, curbate în sus și umeri aduși. Este amenințat cu dispariția. Trăiește în regiuni înalte (Tibet) în stare sălbatică, și domesticit (folosit ca animal de povară și pentru lapte, carne și lână).
Afinitatea bhutanezilor pentru carnea de iac este recunoscută.[necesită citare] Carnea, în special carnea de iac, constituie principala mâncare pentru non-vegetarieni. Acest animal este cel mai comun în gospodăriile bhutanezilor. Nici o bucățică din acest animal nu este irosită, asemeni bananelor în India. Pe lângă carne, laptele de iac este transformat în brânză, iar pielea este prăjită și servită ca snack-uri la băuturi.