Idiotul

În articolul de astăzi vom vorbi despre Idiotul, un subiect care a generat un mare interes în ultima vreme. Idiotul este un subiect care a făcut obiectul dezbaterii și discuțiilor în diferite domenii, fie în domeniul academic, în cel politic sau în societate în general. Pe parcursul acestui articol vom aprofunda diferitele aspecte legate de Idiotul, de la origini până la relevanța sa astăzi. Vom explora diferite perspective și opinii, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra Idiotul și impactul său asupra societății. Suntem siguri că acest articol va fi de mare interes pentru toți cei care doresc să aprofundeze în complexitatea Idiotul și să înțeleagă mai bine importanța acestuia în lumea de astăzi.

Idiotul

Idiotul, vol I, biblioteca Adevărul
Informații generale
AutorFeodor Dostoievski
Ediția originală
Titlu original
Идиот
Limbarusă
Țara primei apariții Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Data primei apariții1869
Cronologie
Jucătorul {{{text}}}
Jucătorul
Demonii
Demonii {{{text}}}

Idiotul este un roman al lui Feodor Dostoievski, scris în 1867–1868. A fost publicat prima dată în revista Russky Vestnik, din Sankt Petersburg, 1868–1869. Titlul original este Идиот.

Romanul Idiotul este unul din cele mai remarcabile opere ale lui Dostoievski, dobândind un renume mondial.

Înainte de a se decide pentru acest nume, Dostoievski se gândea să-și numească romanul Prințul Mîșkin.

Este dovada pură a talentului lui Dostoievski, urmărind evoluția în societate a unui personaj mai puțin obișnuit, prințul Lev Nikolaevici Mîșkin, considerat astfel de celelalte personaje din cauza sincerității și bunătății lui și numit idiot din cauza bolii de care suferea, epilepsia fiind numită popular idioțenie. Autorul a creat un personaj extrem de complex, caracterizat prin relațiile sale cu societatea și cu celelalte personaje, dar și prin faptele sale, deseori de neînțeles. Câteodată, este prezentat drept un om extraordinar, chiar prin calitațile sale, considerate defecte de către ceilalți, iar alteori însuși autorul își ia în derâdere personajul, transformându-l într-un paria al societății, păstrând însă o atitudine ironică.

Astfel, se poate observa profunzimea analizei psihologice a personajului, constând într-o mare masură în descrierea uimitoare a trăirilor acestuia în momentele de criză epileptică. Romanul este la fel de complex ca și protagonistul și se încheie cu prezentarea sfârșitului tragic al prințului care, în urma unei decepții sentimentale cât și a uciderii celei care ar fi trebuit să devină soția sa de către un prieten apropiat, ajunge înapoi în sanatoriul din Elveția în stare critică, sănătatea lui nemaiputând fi restabilită.

Referințe

  1. ^ Идіотъ înainte de anii 1920

Legături externe