În lumea de astăzi, Ilarie Chendi este un subiect care a captat atenția multor oameni. Fie datorită relevanței sale în societatea contemporană, a impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor sau a influenței sale în domeniul profesional, Ilarie Chendi a devenit o piesă fundamentală în diverse domenii. De la importanța sa în domeniul științific până la influența sa asupra culturii populare, Ilarie Chendi s-a dovedit a fi un subiect de mare interes pentru un public larg. În acest articol, vom explora în detaliu numeroasele fațete ale Ilarie Chendi, analizând importanța acestuia, implicațiile și relevanța sa în lumea modernă.
Ilarie Chendi | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Dârlos, Sibiu, România |
Decedat | (41 de ani) București, România |
Cauza decesului | sinucidere |
Cetățenie | România |
Ocupație | critic literar istoric |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Pseudonim | I. Ch., Ilariu, Fidelio, ich, Ch, Cronicar, Gh. Dumbravă |
Modifică date / text |
Ilarie Chendi (n. 14 noiembrie, 1871, Dârlos, comitatul Târnava Mică — d. 23 iunie 1913, București) a fost un critic literar român, aparținând curentului sămănătorist.
Ilarie a fost fiul lui Vasile Chendi, preot ortodox, și al Elizei (n. Hodoș). Urmează clasele primare la Bandul de Câmpie, iar apoi Gimnaziul Evanghelic German din Mediaș și Sighișoara, (actualul Liceu „Josef Haltrich”), locuind în același oraș.. Între 1891-1894 frecventează Seminarul Teologic din Sibiu, iar între 1894-1898 Facultatea de Litere de la Universitatea din Budapesta. Colaborează apoi, la Sibiu, la redactarea Enciclopediei române a lui Corneliu Diaconovici, după care lucrează în redacția publicației „Tribuna poporului” de la Arad. Se mută în 1898 la București, devenind bibliotecar la Biblioteca Academiei. Înființează revistele „Viața literară” (1906), „Viața literară și artistică” (1907) și „Cumpănă” (1909), ultima condusă împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel. Face parte din primul comitet al Societății Scriitorilor Români (1909).
Ilarie Chendi colaborează la multe periodice din București : Tribuna poporului, Libertatea, Țara Noastră, Luceafărul, Cosînzeana, Convorbiri literare.
A fost unul dintre principalii promotori ai curentului sămănătorist, văzut în sensul tradiției realismului popular al „Tribunei” sibiene, distanțat de direcția instituită de Nicolae Iorga.
S-a sinucis la o zi după ce a aflat de moartea lui Șt. O. Iosif, un fel de frate de cruce, pe 23 iunie. Cei doi și-au făcut un jurământ de credință pe care criticul sămănătorist l-a respectat. Chendi află a doua zi, când se și sinucide respectându-și astfel jurământul. Amândoi au fost îngropați cu jale la cimitirul Belu, în aceeași zi de 25 Iunie 1913.
A fost unul dintre principalii promotori ai curentului sămănătorist, văzut în sensul tradiției realismului popular al „Tribunei” sibiene, distanțat de direcția instituită de Nicolae Iorga.
În localitatea Arad, pe str. Ilarie Chendi nr. 1-3, se găsește „Casa Ilarie Chendi”, înscrisă în Lista monumentelor istorice sub codul AR-II-m-B-00493.
Pe data de 7 februarie 2008 a avut loc la Biblioteca Metropolitană București lansarea ediției Ilarie Chendi, Scrieri, în 10 volume, realizată de profesorul universitar Dumitru Bălăieț, pe parcursul a peste 25 de ani de cercetare.
|title=
(ajutor)