Ilie Pintilie
Astăzi, Ilie Pintilie este un subiect de mare interes și relevanță în societate. Timp de decenii, Ilie Pintilie a fost subiect de dezbatere și cercetare, generând opinii contradictorii și provocând schimbări semnificative în diverse domenii. În acest articol, vom aprofunda în complexitatea lui Ilie Pintilie, explorând diferitele sale perspective și consecințe în viața noastră de zi cu zi. Vom analiza modul în care Ilie Pintilie a evoluat de-a lungul timpului și cum continuă să influențeze societatea noastră de astăzi. În plus, vom aborda provocările pe care le prezintă Ilie Pintilie, precum și posibilele soluții și strategii pentru a le rezolva. Alăturați-vă nouă în această explorare interesantă a Ilie Pintilie și descoperiți nenumăratele sale fațete!
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ilie Pintilie | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 11 februarie 1903 Iași, România |
| Decedat | 10 noiembrie 1940, (37 de ani) închisoarea Doftana, România |
| Naționalitate | română |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist din România |
| Profesie | muncitor feroviar, grevist |
Modifică date / text  | |
Ilie Pintilie (n. 11 februarie 1903, Iași – d. 10 noiembrie 1940, Doftana) a fost un lider comunist român, mort în urma cutremurului din anul 1940 în închisoarea Doftana.
Era de profesie muncitor feroviar. Ilie Pintilie a participat la organizarea marilor acțiuni greviste din februarie 1933, coordonând sindicatele de la Atelierele CFR din Iași, Cernăuți și Pașcani și ținând legătura cu comuniștii de la Atelierele CFR Grivița prin oamenii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
A fost arestat și închis la închisoarea Doftana, unde a fost șef al celulei comuniste din închisoare, fiind contestat de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, care-i va succede ulterior. Pintilie a murit în urma cutremurului din data de 10 noiembrie 1940, sub zidurile Doftanei.
După instaurarea regimului comunist, a fost trecut în galeria comuniștilor ilegaliști. Un număr mare de străzi au primit numele lui Ilie Pintilie.
Casa în care s-a născut a devenit Casa memorială Ilie Pintilie, dărâmată după căderea regimului comunist. După construirea Mausoleului Eroilor Comuniști din Parcul Carol, osemintele sale au fost amplasate într-o criptă aflată în semicercul din jurul monumentului, de unde au fost exhumate în anul 1991, odată cu dezafectarea mausoleului, fiind mutate într-un alt cimitir.
Biografie
A fost fiul cel mai mic a lui Atanasie Grovionevici, 1870-1933 și a lui Maria Pintilie, 1881-1924. El mai avea un frate: Paul Pintilie, 1900-1994. Părinții săi erau agricultori și trebuia să meargă cu ei la câmp pentru efectuarea temelor. Vara adesea mergea la bunicii din partea mamei: Gheorghe Pintilie,1841-1916 și Ioana P. Bănică,1851-1939. La vacanța de paști el mergea până în Rusia la bunicii din partea tatălui: Preslov Grovionevici, 1830-1895 și Anastasia Prácoskioner, 1830-1872.[necesită citare]
Note
Bibliografie suplimentară
- T. Rudenco, Sfârșitul Doftanei - în memoria lui Ilie Pintilie, Editura Scânteia, 1945
- Mihai Novicov, Ilie Pintilie, București, 1958
- Nicolae C. Popescu, Ilie Pintilie: studiu biografic și antologie, Editura Politică, București, 1983.
