În acest articol, vom explora subiectul Ioan Meșotă în detaliu, abordând diferitele sale fațete și perspective dintr-o perspectivă holistică. Ioan Meșotă este un subiect de mare relevanță astăzi, care a generat dezbateri ample și interes în diverse domenii. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza fundalul istoric al lui Ioan Meșotă, impactul său asupra societății contemporane, precum și posibilele implicații viitoare pe care le-ar putea avea. Vom aprofunda în cele mai profunde aspecte ale sale, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare despre Ioan Meșotă, care să permită cititorilor noștri să obțină o mai bună înțelegere și perspectivă asupra acestui subiect foarte relevant.
Membru corespondent al Academiei Române |
---|
Ioan Meșotă | |
Profesorul Dr. Ioan Meșotă | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Dârste, Brașov, Austro-Ungaria |
Decedat | (40 de ani) Brașov, Austro-Ungaria |
Cetățenie | Austro-Ungaria România |
Ocupație | profesor |
Activitate | |
Educație | Universitatea din Viena Universitatea din Bonn |
Alma mater | Universitatea Bonn |
Lucrări remarcabile | „Manual pentru istoria universală pentru școalele medii” |
Modifică date / text |
Ioan G. Meșotă (n. 6 iulie [S.V. 24 iunie] 1837, Brașov - d. 31 Ianuarie [S.V. 19 Ianuarie] 1878), a fost un profesor român, „unul dintre cei mai distinși profesori din Brașov”, cum îl caracteriza Corneliu Diaconovich în a sa Enciclopedie Română.
Astăzi un colegiu național din Brașov, urmaș al școlii reale al cărei director a fost Ioan Meșotă, îi poartă numele.
Născut la Dârste, în vremea aceea o mică așezare situată la 8 km de Brașov (astăzi cartier al orașului), Ioan Meșotă a fost un produs al gimnaziului inferior românesc și al celui superior german din Brașov, urmându-și apoi studiile la universitățile din Viena și din Bonn, unde și-a luat doctoratul în filozofie. Din anul 1861 a activat ca profesor la gimnaziul superior românesc brașovean, nou înființat.
În toamna anului 1869, alături de gimnaziu s-au deschis două noi școli afiliate de trei ani: una reala („Realschule”) și una comercială, iar dr. Ioan Meșotă care devenise din vara anului 1869 director adjunct, a preluat conducerea celor trei școli, reunite sub denumirea de „Școalele Centrale Române”, în calitate de director, funcție pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură în anul 1878.
Lui i se datorează așezarea definitivă a învățământului românesc brașovean, inclusiv a celui real, pe calea modernității. A fost autor de manuale de istorie și de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, și în Vechiul Regat. A fost cel mai important animator al culturii românești brașovene din deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea. Cu multă admirație, Mitropolitul Andrei Șaguna l-a denumit „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie pus în coroana corpului profesoral”, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligența solidă și conștiința de lucru”, atunci când a propus candidatura sa ca membru corespondent al Academiei Române (ceea ce s-a și realizat la 13 septembrie 1877).