În acest articol, vom explora subiectul Ioan Tanoviceanu în profunzime, cu scopul de a oferi o viziune amplă și detaliată a acestui subiect atât de relevant astăzi. Vom analiza originea sa, impactul asupra societății, implicațiile sale în diferite domenii, precum și tendințele și perspectivele viitoare legate de Ioan Tanoviceanu. Printr-o abordare multidisciplinară, vom aborda acest subiect din unghiuri diferite pentru a oferi cititorilor noștri o înțelegere completă și echilibrată. Acest articol este propus ca un ghid cuprinzător pentru toți cei interesați să dobândească cunoștințe solide și la zi despre Ioan Tanoviceanu și este de așteptat să fie util atât pentru specialiștii în domeniu, cât și pentru cei care abordează acest subiect pentru prima dată. .
Membru corespondent al Academiei Române |
---|
Ioan Tanoviceanu | |
Ioan Tanoviceanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 18 ianuarie 1858 Glodu, Dolj, Țara Românească |
Decedat | 8 aprilie 1917, (59 de ani) Odesa, Rusia |
Naționalitate | română |
Activitate | |
Rezidență | România |
Domeniu | Drept, criminologie |
Instituție | Universitatea din Iași Universitatea din București |
Cunoscut pentru | „Cursul de drept penal și procedură penală” |
Societăți | Academia Română |
Modifică date / text |
Ioan Tanoviceanu (n. – d. ) a fost un academician român, jurist, profesor de drept al epocii moderne, membru corespondent (1897) al Academiei Române, întemeietorul criminologiei românești.
A absolvit Facultatea de Drept din București, după care a devenit doctor în Drept "magna cum laude" la Universitatea din Paris.
A profesat ca magistrat al tribunalului Ilfov și ca profesor de Drept penal și procedură penală la Iași, apoi la București.
Principala sa lucrare științifică a fost Cursul de drept penal și procedură penală, editat în trei tomuri în 1912 și 1913. Cursul a fost reeditat în 1924 și 1947, în cinci tomuri .
|