Ion Gheție

În acest articol vom explora impactul Ion Gheție în diferite contexte și situații. Ion Gheție este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant în ultimii ani, iar influența sa variază de la nivel personal la cel profesional. Pe parcursul acestei analize, vom examina numeroasele fațete ale Ion Gheție și modul în care acestea ne-au modelat înțelegerea și experiența în diferite aspecte ale vieții. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale în tehnologie, prin relevanța sa în artă și cultură, Ion Gheție a devenit un subiect transversal care merită să fie examinat cu atenție. Prin acest articol, ne propunem să oferim o viziune completă și obiectivă asupra Ion Gheție și a importanței sale în lumea contemporană.

Ion Gheție
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ion Gheție (n. 21 noiembrie 1930, Șimleul Silvaniei, județul Sălaj – d. 11 mai 2004, București) a fost un lingvist, filolog și scriitor român.

Biografie

Urmează cursurile gimnaziale la Arad, iar cele liceale la Șimleul Silvaniei și la Cluj. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1953). Doctor în filologie cu teza Opera lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu (1967). A fost cercetător științific gradul I și șeful sectorului de filologie și limbă literară la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” din București. Preocupări științifice: istoria limbii române literare, dialectologia istorică, filologia română. A editat texte vechi românești. Redactor responsabil la Studii de limbă literară și filologie, vol. I-III (1969-1972), coordonator al volumului de Texte românești din secolul al XVI-lea (1982), al Istoriei limbii române literare. Epoca veche, 1532-1780 (1997), precum și al altor volume colective. A inițiat și coordonat, împreună cu Alexandru Mareș, colecția „Cele mai vechi cărți populare în literatura română”. A scris, de asemenea, proză. A debutat cu proza Nașterea pruncului în revista „Luceafărul” (1980), iar în volum cu romanul Drumul (1983).

Opera științifică

Scrieri lingvistice și filologice

  • Opera lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu (1966)
  • Începuturile scrisului în limba română. Contribuții filologice și lingvistice (1974)
  • Baza dialectală a românei literare (1975)
  • Istoria limbii române literare. Privire sintetică (1978)
  • Introducere în studiul limbii române literare (1982)
  • Introducere în dialectologia istorică românească (1994)
  • Graiurile dacoromâne în secolele al XIII-lea – al XVI-lea (până la 1521) (2000)

Scrieri lingvistice și filologice (în colaborare)

  • Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu (în colaborare cu Gh. Bulgăr, Luiza Seche și Flora Șuteu, sub redacția lui Tudor Vianu) (1968)
  • Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea (în colaborare cu Al. Mareș) (1974)
  • Introducere în filologia românească (în colaborare cu Al. Mareș) (1974)
  • Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice (coordonator) (1982)
  • Originile scrisului în limba română (în colaborare cu Al. Mareș) (1985)
  • Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română (în colaborare cu Al. Mareș) (1994)
  • Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780) (coordonator) (1997)
  • Contribuții la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780) (coordonator cu Gheorghe Chivu) (2000)
  • De când se scrie românește? (în colaborare cu Al. Mareș) (2001)

Ediții

Opera literară

Romane

Proză scurtă

Premii și distincții

  • Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1966, 1968)
  • Medalia „Meritul Științific” (1975)

Afilieri

  • Membru în Comitetul de redacție al revistei „Limba română”
  • Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Bibliografie

  • Laurențiu Ulici, „Drumul”, în „România literară”, 1983, nr. 40.
  • Radu Călin Cristea, Cartea de debut, în „Familia”, 1983, nr. 12.
  • Mariana Codruț, „Drumul”, în „Convorbiri literare”, 1984, nr. 1.
  • Ioana Bot, Revenirea la normal, în „Tribuna”, 1993, nr. 21.
  • Călin Teutișan, Fețele discursului, în „Apostrof”, 1998, nr. 5.
  • Liviu Grăsoiu, Un roman remarcabil, în „Luceafărul”, 1998, nr. 26.
  • Dicționarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, vol. II, București, Editura Albatros, 1998, p. 385-386.
  • Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, București, Fundația Luceafărul, 2001, p. 882-886.
  • Ion Gheție: Bibliografia lucrărilor (1955-2000), în „Limba română”, XLIX, 2000, nr. 3, p. 367-387.
  • Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, E-K, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 329-330; ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, D–G, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017, p. 955-956.
  • Rodica Zafiu, In memoriam: Ion Gheție, în „România literară”, 2004, nr. 21. Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Al. Mareș, Ion Gheție (1930-2004), în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 3-4, p. 241-243.
  • Enciclopedia literaturii române vechi, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, 2018, p. 398-400.

Note

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Ion Gheție, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  3. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în