Iulian Marțian
În acest articol, vom explora viața fascinantă a lui Iulian Marțian, un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul istoriei. Iulian Marțian a fost subiect de studiu, dezbateri și controverse, generând un mare interes în diferite domenii ale cunoașterii. De-a lungul anilor, Iulian Marțian a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, influențând modul în care gândim, acționăm și ne raportăm la lumea din jurul nostru. Prin acest articol, ne vom scufunda în diferitele aspecte ale Iulian Marțian, dezvăluind importanța și impactul său asupra vieții noastre de zi cu zi.
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
| Iulian Marțian | |
.jpg) Maiorul Iulian Marțian, pionier al cercetărilor arheologice în ținutul Năsăudului | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 23 iunie 1867 Mintiu, Transilvania |
| Decedat | 26 octombrie 1937, (70 de ani) Mintiu, România |
| Cetățenie |  România  |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | istoric |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Iulian (Iuliu) Marțian (n. 23 iunie 1867, Mintiu, Bistrița-Năsăud – d. 26 octombrie 1937, Mintiu) a fost un istoric român,bibliofil, arheolog amator și colecționar de documente vechi românești, dar și membru de onoare al Academiei Române. A fost membru pe viață al ASTREI.
Studii
A făcut școala primară în satul natal, apoi a făcut șase ani de gimnaziu superior greco-catolic românesc, între 1877-1883. După gimnaziu, decide să urmeze o carieră militară, devenind cadet al Școlii militare de stat din Sibiu. A urcat în ierarhie până la gradul de maior.
Viață și activitate
În zilele premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, pe când se alcătuia Biroul Consiliului Național Român din Năsăud, delegații l-au ales ca președinte pe cel care avea să devină peste ani academicianul Iulian Marțian.
Încă din perioada în care a activat ca militar, Marțian a realizat studii în domeniul istoriei. Preocuparea fundamentală manifestată de tânărul ofițer a fost pentru cercetările arheologice din Transilvania, în special cele de pe valea Someșului Mare. A strâns, în timpul vieții, o colecție impresionantă de documente, manuscrise, cărți, obiecte de artă și urme ale trecutului, de orice fel.Prin aceasta, a devenit unul dintre fondatorii Muzeului Năsăudean, din dorința de a instituționaliza aceste cercetări. Și-a donat Muzeului Năspudean întreaga colecție de documente și manuscrise, pe care le-a acumulat în timp. De asemenea, a ajutat și la înființarea revistei Arhiva Someșană, pentru care a realizat un număr considerabil de studii și articole. Opera lui conține peste patruzeci de lucrări. De asemenea, a strâns date despre descoperirile arheologice din Transilvania, publicând un repertoriu al acestora, în limba germană inițial, iar apoi, după corectări și completări, în limba română. A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 27 mai 1933, la propunerea lui Alexandru Lapedatu.
Scrieri
- Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistrița, 1920;
- Urme din războaiele Romanilor cu Dacii, Cluj, 1921;
- Ardealul. Constatări și lămuriri, Bistrița, 1925;
- Ardeal. Istorie și toponimie, Bistrița, 1924;
- Castrul Rodna, (Extras), Contribuții la eraldica vechiului Ardeal.
Referințe
1. Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni, Ed. Virtus Rediviva, Cluj-Napoca 1996.
2. Enciclopedia istoriografiei românești, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1978.
Legături externe
| Control de autoritate |
|  |
|---|
- ^ Tanco, Teodor (). Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni. Vitrus Rediviva. p. 51.
- ^ Tanco, Teodor (). Academia Română 1866-1996. Academicienii Năsăudeni și Bistrițeni. Vitrus Rediviva. p. 52.
- ^ Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. . p. 211.