În zilele noastre, János Bolyai a devenit un subiect de mare relevanță și interes în diferite domenii. Impactul său nu se limitează la un singur sector, ci acoperă o gamă largă de domenii, de la tehnologie la sănătate, cultură și politică. Fenomenul János Bolyai a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, generând dezbateri, reflecții și acțiuni în jurul sensului, implicațiilor și potențialelor consecințe ale acestuia. În acest articol, vom explora diverse perspective asupra János Bolyai, analizând evoluția acestuia, relevanța sa în contextul actual și posibilul său impact în viitor.
János Bolyai | |
Portret al lui János Bolyai (de F. Márkos, 2012) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 15 decembrie 1802 Cluj, Comitatul Cluj Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei |
Decedat | 27 ianuarie 1860 Târgu Mureș, Scaunul Mureșului Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei |
Înmormântat | Cimitirul Reformat din Târgu Mureș |
Cauza decesului | cauze naturale (boală) |
Părinți | Farkas Bolyai |
Cetățenie | Imperiul Austriac |
Ocupație | Matematician |
Limbi vorbite | limba latină Limba tibetană limba chineză limba maghiară limba germană |
Activitate | |
Domiciliu | Transilvania |
Alma mater | Academia Militară Tereziană |
Modifică date / text |
János Bolyai (n. , Cluj, Monarhia Habsburgică – d. , Mureș-Oșorhei, Imperiul Austriac) a fost un matematician maghiar din Transilvania, fiul matematicianului Farkas Bolyai. A scris lucrări fundamentale în geometria neeuclidiană.
Încă din copilărie a manifestat interes și posibilități deosebite pentru gândirea matematică, în care a fost inițiat de către tatăl său, ale cărui lucrări le-a studiat.
În 1817, după absolvirea liceului, a început studiile de inginerie la Academia Militară din Viena, întrucât familia nu a putut finanța un studiu al matematicii în străinătate, cum și-ar fi dorit tatăl acestuia. În 1822 a încheiat studiul cu succes și a dedicat încă un an studiilor științifice, în care a dezvoltat, printre altele, fundamentele geometriei neeuclidiene, încercând, asemeni tatălui, să demonstreze postulatul paralelelor al lui Euclid. A colaborat în această direcție cu prietenul său Carl Szász (1798-1835), care însă în 1821 a plecat în Ungaria ca profesor.
În anul 1823 a devenit ofițer inginer al armatei austriece, cu gradul de sublocotenent (ca inginer de geniu), și a lucrat până în 1826 la fortificațiile Timișoarei. Ulterior a fost transferat succesiv la Arad, Oradea, Szeged, Lemberg, Olmütz, în grad de căpitan.
În 1833 s-a pensionat din cauza problemelor de sănătate.
În 1826 János Bolyai a creat geometria neeuclidiană, simultan, dar independent de Lobacevski și Carl Friedrich Gauss. Gauss, deși s-a ocupat cu aceste probleme, niciodată nu a ajuns la adâncimea ideilor lui J. Bolyai și Lobacevski, și nu a publicat, dar nici măcar nu a scris nimic în acest sens.
Astfel, János Bolyai a demonstrat că celebra axiomă a paralelelor este independentă de celelalte axiome ale geometriei și a dedus că geometria lui Euclid nu este unica posibilă și că se poate dezvolta o nouă geometrie mai generală pe care a denumit-o știința absolută a spațiului, deci o geometrie independentă de cea clasică, pe care ulterior a denumit-o geometrie hiperbolică neeuclidiană. Geometria euclidiană era deci un caz limită al geometriei hiperbolice.
Rezultatul cercetărilor sale le-a publicat, ca o anexă, intitulată Appendix, la tratatul tatălui său, Farkas Bolyai, Tentamen juventutem studiosam... din 1832. Această operă, ca și concepția sa, reprezintă un moment crucial în dezvoltarea geometriei moderne.
Deși nu au fost înțelese și apreciate de contemporani, contribuțiile lui János Bolyai au pus geometria pe baze noi, deschizându-i largi perspective.
János Bolyai a mai scris și un studiu despre numere complexe intitulat Responsio (1837).
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)