În lumea de astăzi, Johan Huizinga a devenit un subiect relevant care are impact asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Influența sa este evidentă în domenii precum economie, politică, societate și cultură. Din Johan Huizinga a generat o dezbatere intensă care urmărește să înțeleagă în profunzime implicațiile și consecințele acesteia. Pe măsură ce Johan Huizinga continuă să câștige relevanță, este crucial să analizăm diferitele sale fațete și să înțelegem cum ne afectează realitatea. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Johan Huizinga și impactul acestuia asupra contextelor noastre de zi cu zi.
Johan Huizinga | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Groningen, Țările de Jos |
Decedat | (72 de ani) De Steeg(d), Rheden, Gelderland, Țările de Jos |
Înmormântat | Oegstgeest |
Cauza decesului | cauze naturale |
Părinți | Dirk Huizinga |
Copii | Leonhard Huizinga Jakob Herman Huizinga |
Cetățenie | Regatul Țărilor de Jos |
Religie | doopsgezinden |
Ocupație | istoric al culturii istoric cadru didactic universitar luptător în rezistență lingvist filozof istoric de artă antropolog |
Locul desfășurării activității | Groningen Leiden |
Limbi vorbite | limba neerlandeză limba germană |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din Groningen Universitatea din Leiden |
Organizație | Universitatea din Groningen Universitatea din Leiden Universitatea din Leiden Universitatea din Groningen |
Influențat de | Georg Simmel |
Premii | D.A. Thiemeprijs () |
Modifică date / text |
Johan Huizinga (n. 7 decembrie 1872, Groningen – d. 1 februarie 1945, De Steeg, lângă Arnhem) a fost un istoric, profesor și eseist din Țările de Jos. A studiat literatura orientală la Groningen, apoi la Leipzig, afirmându-se în 1897 cu o teză despre teatrul indian. În 1897–1905 predă istoria la o școală din Haarlem.
După succesul înregistrat cu volumul Originile orașului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievală și contemporană la Universitatea din Groningen. Din 1915 până în 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. În 1938 este ales vicepreședinte al Comitetului internațional pentru cooperare intelectuală al Ligii Națiunilor. Arestat de naziști în 1941, este eliberat în 1942, dar i se interzice să revină la Leiden. Moare la De Steeg, la 1 februarie 1945.
|titlelink=
(ajutor)