În acest articol, vom aborda Lenore din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect/persoană/dată. Vom analiza impactul acestuia asupra societății actuale, evoluția ei în timp și posibilele implicații pe care le are în diverse domenii. În plus, vom examina relevanța acesteia în contextul actual, precum și diferitele opinii și teorii care există în acest sens. Prin această analiză cuprinzătoare, ne propunem să oferim cititorului o înțelegere mai completă a Lenore și să încurajăm reflecția asupra importanței sale în viața noastră de zi cu zi.
„Lenore” | |
Ilustrație realizată de Henry Sandham pentru ediția din 1886 a poemului | |
Autor | Edgar Allan Poe |
---|---|
Titlu original | „Lenore ” |
Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii |
Limbă | limba engleză |
Gen | poem |
Data publicării | |
Modifică date / text |
„Lenore” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe. El a fost scris inițial ca un poem diferit, „A Paean”, și a fost refăcut de mai multe ori, fiind publicat sub titlul „Lenore” abia în 1843.
Poemul discută situația în urma decesului unei tinere, descrisă ca fiind „cea mai regală moartă, din câte muriră vreodată”. Poemul se încheie astfel: „Nu vreau să mai cânt nici un cântec de jale,/ Însoți-voi îngerul în zborul său cu un pean din vremi epocale!” Logodnicul lui Lenore, Guy de Vere, consideră că este nepotrivit să „jelești” morții; mai degrabă, oamenii ar trebui să sărbătorească ascensiunea lor într-o lume nouă. Spre deosebire de cele mai multe dintre poemele lui Poe referitoare la femei muribunde, „Lenore” implică posibilitatea de reîntâlnire în paradis.
Poemul ar fi putut fi un mijloc al lui Poe de a se confrunta cu boala soției sale Virginia. Numele femeii moarte, cu toate acestea, ar putea fi fost o referire la fratele lui Poe, William Henry Leonard Poe, ce murise recent. Poetic, numele Lenore scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe, inclusiv „Annabel Lee”, „Eulalie” și „Ulalume”.
Poemul a fost publicat pentru prima dată sub titlul „A Pæan” (în română Un imn), ca parte a unei colecții timpurii din 1831. Această versiune timpurie avea doar 11 catrene, iar versurile erau rostite de către un soț îndoliat. Numele „Lenore” nu apărea în textul poeziei; el a fost inclus abia atunci când poemul a fost publicat sub titlul „Lenore” în numărul din februarie 1843 al The Pioneer, un periodic publicat de poetul și criticul James Russell Lowell. Poe a fost plătit cu 10 dolari pentru această publicare. Poemul a suferit mai multe revizuiri în timpul vieții lui Poe. Forma sa finală a fost publicată în numărul din 16 august 1845 al Broadway Journal, al cărui editor era chiar Poe.
Versiunea originală a poemului este atât de diferită de „Lenore”, încât este considerată adesea ca un poem total diferit. Ambele versiuni sunt incluse de obicei separat în antologii.
Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul Poemele lui Edgar Allan Poe, editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele Scrieri alese, editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”.
|