Leunclavius

În acest articol vom explora Leunclavius pentru a aprofunda în sensul, impactul și relevanța sa în contextul actual. Leunclavius este o temă care a stârnit un mare interes de-a lungul istoriei, generând dezbateri, cercetări și reflecții în diverse domenii. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza diferitele perspective asupra Leunclavius, precum și implicațiile pe care le are asupra societății actuale. De la origine până la posibilele sale dezvoltări viitoare, acest articol încearcă să ofere o viziune cuprinzătoare despre Leunclavius, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a încuraja reflecția critică pe această temă.

Leunclavius
Date personale
Născut1533 Modificați la Wikidata
Coesfeld, Renania de Nord-Westfalia, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină Modificați la Wikidata

Johannes Leunclavius (Johann Lewenklaw sau Hans Löwenklau; n. 1533, Coesfeld, Renania de Nord-Westfalia, Germania – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) a fost un istoric german care a trăit în secolul al XVI-lea. A scris o istorie a Imperiului Otoman (Annales Sultanorum Othmanidarum, Frankfurt, 1588), operă ce conține informații prețioase despre Țările Române și istoria lor în secolele al XV-lea și al XVI-lea

Astfel, Johannes Leunclavius îl socotea pe domnitorul muntean Mircea cel Bătrân „bărbatul cel mai puternic și mai viteaz dintre creștini”.

Alte lucrări ale sale au fost:

  • Ius orientale (1573).
  • Historiae Mvsvlmanae Tvrcorvm, De Monvmentis ipsorvm exscriptae... (1591).
  • Jus graecoromanorum (1596, Frankfurt)
  • Iuris Graeco Romani tam canonici quam civilis Arhivat în , la Wayback Machine.

Note

  1. ^ a b c d Bibliothèque nationale de France 
  2. ^ „Leunclavius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Leunclavius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Dicționar Enciclopedic Român (editat de Academia R.P.R.), vol. III, literele K-P, Editura Politica, Bucuresti, 1965, p. 112.