În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Minos, o problemă care a captat atenția multora în ultima vreme. De la origini și până la relevanța sa în societatea de astăzi, vom aprofunda în diferitele sale aspecte pentru a înțelege importanța și impactul său în diverse domenii. Minos este un subiect care a atras un mare interes datorită relevanței sale în viața de zi cu zi, iar în acest articol vom explora în detaliu implicațiile sale în diferite contexte. Pregătește-te să intri în lumea captivantă a lui Minos și să descoperi tot ce are de oferit această temă!
Minos | |
Date personale | |
---|---|
Părinți | Zeus Europa |
Frați și surori | Radamant Sarpedon |
Căsătorit cu | Pasiphae Dexithea Crete |
Copii | Catreus Ariadna Eurymedon Nephalion Deucalion (fiul lui Minos) Androgeu Glaucus Acacallis Xenodice Euxantius ...încă 7 |
Apartenență nobiliară | |
king of Crete | |
Modifică date / text |
Minos (în greacă: Μίνως), în mitologia greacă, cel ce a adus legile supreme, a fost un rege legendar al Cretei, fiul lui Zeus si al Europei și frate cu Rhadamanthus și Sarpedon.
Vrând să fie unicul moștenitor al tronului Cretei, Minos solicită ajutorul Zeului Poseidon. Acesta îi trimite pe mare un taur de o frumusețe deosebită, care să confirme în fața poporului sprijinul divin. Minos nu respectă promisiunea de a-l sacrifica și atrage mânia zeului, care trimite taurul să pustiască întreaga țară.
Pasiphae, soția lui Minos, se îndrăgostește de taur și din împreunarea acestora se naște o creatură monstruoasă, Minotaurul, jumătate om, jumătate taur. Sprijinit de Heracles, regele Minos capturează Minotaurul, pentru izolarea căruia arhitectul Dedal construiește Labirintul. Tezeu, ajutat de Ariadna, reușește să ucidă Minotaurul.
Pentru a-l pedepsi pe Dedal pentru complicitatea cu Pasiphae, Minos pornește război împotriva regelui Cocalus, la curtea căruia se refugiase Dedal.
În final, Minos este ucis de fetele lui Cocalus.
Regele Minos apare ca un demon în infern, care judecă toate sufletele în lucrarea Divina Comedie (Infernul, cântul 5) a lui Dante Alighieri.
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)