Moarte clinică

În acest articol, vom explora Moarte clinică și impactul său asupra societății actuale. Moarte clinică este un subiect care a generat un mare interes în ultima vreme, deoarece influența sa se extinde în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De la apariția sa, Moarte clinică a stârnit dezbateri și reflecție în diverse sectoare, ceea ce a condus la o analiză aprofundată a implicațiilor sale. În acest sens, este interesant să știm mai multe despre Moarte clinică și despre modul în care a evoluat de-a lungul timpului, precum și despre relevanța sa în contextul actual. Prin urmare, în următoarele rânduri, vom aprofunda în multiplele fațete ale Moarte clinică și rolul său în societatea contemporană.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iunie 2008

Moartea clinică reprezintă o situație aflată la limita dintre viață și moarte, de cele mai multe ori fiind vorba despre pacienți aflați în situații critice din punct de vedere medical, având funcțiile vitale biologice -activitatea cardiacă și respirația- abolite pentru anumite perioade de timp.

Descriere

Moartea clinică reprezintă, de fapt, perioada de timp în care organismul nu mai poate reacționa la diverși stimuli interni sau externi, care pot determina reluarea activității automate a miocardului (mușchiul inimii) și a respirației, respectiv a centrilor nervoși cardio-respiratori, situați în trunchiul cerebral. Reluarea activității automate ale acestor centri, care descarcă ritmic impulsuri nervoase către mușchii ce coordonează circulația sanguină (miocard), respectiv respirația (musculatura intercostală și diafragmul) reprezintă resuscitarea propriu zisă, intervalul de resuscitare (de la oprirea funcțiilor vitale până la reluarea lor) reprezentând de fapt fenomenul cunoscut sub numele de moarte clinică. Intervalul de resuscitare sau durata de timp în care un organism poate fi în moarte clinică, depinde de viabilitatea celulei nervoase, fenomenul devenind ireversibil în momentul în care centrii nervoși cerebrali sunt lipsiți de aportul de oxigen pe o perioadă de timp ce depășește 5-10 minute.

Durata timpului după care mai este posibilă resuscitarea cardio-respiratorie variază în funcție de vârstă, sex, diverse boli sau tare ale organismului, precum și în funcție de împrejurarea care a determinat evenimentul declanșator. Există situații când pacienți considerați decedați prin submersie (înec) în apă rece, au putut fi resuscitați după perioade de timp considerate inițial depășite pentru resuscitare, adică de ordinul orelor. Aceasta explicându-se prin faptul că la o temperatură scăzută, nevoia de oxigen a celulelor nervoase este mult diminuată, ceea ce permite supraviețuirea lor un timp mai îndelungat.

Fenomene de decorporalizare

Numeroase relatări din timpul morții clinice descriu fenomene temporare de decorporalizare a sufletului. Explicația acestor fenomene este controversată în lumea specialiștilor. Faptul că oameni aflați în moarte clinică relatează diverse fenomene, ca desprinderea de trup, vizualizarea unor imagini sau diverse alte percepții, se explică de unii specialiști prin activitatea centrilor corticali, care rămâne prezentă în toată perioada intervalului de resuscitare. Alții susțin că sunt fenomene reale de desprindere a sufletului de corp.

Vezi și

Legături externe

Enciclo
Wikious
Sapientia
Scientia
Boobota
Anandapedia
Sagapedia
Wikithot