Morane-Saulnier L
În acest articol vom explora subiectul Morane-Saulnier L, care a fost subiect de atenție și dezbatere în diverse sfere. Morane-Saulnier L este un concept care a generat interes și controverse datorită impactului său asupra societății actuale. De-a lungul istoriei, Morane-Saulnier L a jucat un rol crucial în diferite contexte, iar influența sa continuă să fie relevantă și astăzi. De la origini și până la evoluția sa, Morane-Saulnier L a fost obiectul analizei și reflecției de către experți și savanți, care au căutat să înțeleagă importanța și amploarea sa în dinamica socială, culturală și politică. În acest sens, este relevantă abordarea cuprinzătoare și critică a problemei Morane-Saulnier L, pentru a oferi o perspectivă largă și îmbogățitoare care să contribuie la cunoașterea și înțelegerea acestei probleme.
| Morane-Saulnier L | ||
 - Morane-Saulnier L - | ||
| Tip | Avion bombardament/recunoaștere/antrenament (școală) | |
|---|---|---|
| Țară de origine | .svg){kind=small} Franța
| |
| Constructor | Fabrica de avioane Morane-Saulnier , Puteaux | |
| Zbor inaugural | 1913 | |
| Introdus | 1915 | |
| Retras | 1918 | |
| Stare | Retras din serviciul activ | |
| Beneficiar principal |  - Aéronautique Militaire
| |
| Alți beneficiari |  România - Corpul Aerian
| |
| Bucăți fabricate | ||
Modifică date / text  |
||
Morane-Saulnier L a fost un avion militar francez construit de către Fabrica de avioane Morane-Saulnier . A fost folosit ca avion de recunoaștere în prima parte Primului Război Mondial, ulterior fiind folosit ca avion de școală.
Avionul Morane-Saulnier L s-a aflat în înzestrarea escadrilelor din organica Corpului Aerian din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 fiind în evidență un număr de 10 bucăți în stare operațională.:Anexa 10 :pp. 85-125
Principii constructive
Morane-Saulnier L a fost proiectat într-o configurație monoplan cu aripă superioară, având elice tractivă (dispusă în fața motorului). Motorul era de tip Gnome Delta, rotativ, răcit cu aer, de 80 CP. Avionul avea ampenaje clasice, cu un stabilizator dispus în partea posterioară, pe care era montată o direcție. Carlinga, care conținea motorul și spațiul pentru echipaj, era amplasată sub aripă, care era susținută de un montant central și hobane. Trenul de aterizare era compus dintr-o pereche de roți simple în față și o bechie cu patină în spate. Avionul era destinat pentru misiuni de recunoaștere, dar putea fi dotat și cu o mitralieră.:pp. 89-92
Dezvoltarea
Primul Război Mondial
Operatori
Note
- ^ ***, România în războiul mondial 1916-1919. Volumul I. Documente-Anexe, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1940
- ^ a b Nicolae Balotescu, Dumitru Burlacu, Dumitru N. Crăciun, Jean Dăscălescu, Dumitru Dediu, Constantin Gheorghiu, Corneliu Ionescu, Vasile Mocanu, Constantin Nicolau, Ion Popescu-Rosetti, Dumitru Prunariu, Stelian Tudose, Constantin Ucrain, Gheorghe Zărnescu, Istoria Aviației Române, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1984
Vezi și
- Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial
- Aviația în Primul Război Mondial
- Listă de aeronave militare ale Antantei
- Listă de aeronave militare ale Puterilor Centrale
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
