În istoria umanității, Nunta lui Figaro a jucat un rol fundamental în dezvoltarea și evoluția societății. De la începuturi, Nunta lui Figaro a captat atenția și imaginația oamenilor, inspirând tot felul de experiențe, emoții și reflecții. Fie datorită impactului său asupra culturii populare, influenței sale în domeniul științific sau relevanței sale în politica mondială, Nunta lui Figaro a lăsat o amprentă de neșters în istorie. În acest articol vom explora rolul pe care l-a jucat Nunta lui Figaro de-a lungul timpului și modul în care a modelat cursul umanității în diferite aspecte.
Nunta lui Figaro | |
Afișul original operei (1786) | |
Titlu original | Le nozze di Figaro o sia la folle giornata |
---|---|
Genul | operă |
Ciclul | 4 acte |
Compozitorul | Wolfgang Amadeus Mozart |
Libretul | Lorenzo da Ponte după piesa omonimă a lui Beaumarchais |
Data premierei | 1 mai 1786 |
Locul premierei | Burgtheater, Viena |
Durată | cca. 3 ore |
Locul acțiunii | Castelul Contelui de Almaviva, lângă Sevilla |
Timpul acțiunii | în jurul anului 1780 |
Modifică date / text |
Nunta lui Figaro (conform titlului original în italiană Le nozze di Figaro sau Le nozze di Figaro o sia la folle giornata - „Nunta lui Figaro sau o zi nebună”), înregistrată sub numărul K 492 în Catalogul Köchel. Este o operă în 4 acte, a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat și bazat pe comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro (1784).
Nunta Lui Figaro este împărțită în două părți și patru acte. Partea nr. 1: Actul I, Actul II; Partea nr. 2: Actul III, Actul IV.
Premiera absolută a operei a avut loc la 1 mai 1786, la "Burgtheater" din Viena.
Rol | tip de voce | Premiera pe 1 mai 1786 Dirijor: W.A. Mozart |
---|---|---|
Contele Almaviva | bas | Stefano Mandini |
Contesa Rosina Almaviva | soprană | Luisa Laschi |
Susanna, servitoarea contesei | soprană | Nancy Storace |
Figaro, valetul personal al contelui | bas | Francesco Benucci |
Cherubino, pajul contelui | soprană (în travesti) | Dorotea Bussani |
Marcellina, servitoarea doctorului Bartolo | soprană | Maria Mandini |
Bartolo, medicul Seviliei | bas | Francesco Bussani |
Basilio, profesorul de muzică al Susannei | tenor | Michael Kelly |
Don Curzio, judecătorul | tenor | Michael Kelly |
Barbarina, fiica lui Antonio | soprană | Anna Gottlieb |
Antonio, grădinarul contelui, unchiul Susannei | bas | Francesco Bussani |
cor format din țărani, săteni și servitori |
Nunta lui Figaro este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec linistit, într-o explozie sonoră fulminantă.
Contele Almaviva, căsătorit cu Rosina, dar plictisit de ea, încearcă să o cucerească pe subreta Susanna, logodnica lui Figaro. Contele încearcă să împiedice nunta celor doi, ajutat de Marcellina, menajera doctorului Bartolo. Marcellina încearcă să-l forțeze pe Figaro să o ia de nevastă, în contul unei datorii pe care acesta nu a putut să i-o restituie. Figaro, la rândul său, încearcă să împiedice acest plan și să o ia de soție pe Susanna. Planul Marcellinei se destramă când Figaro află întâmplător că Marcellina este de fapt mama sa, de mult pierdută. După multe trucuri și aventuri, Figaro și Susanna redobândesc încrederea și dragostea, iar Contele Almaviva este nevoit să o roage pe Rosina să-l ierte.
Într-o cameră din palatul contelui Almaviva din Sevilla, Figaro măsoară odaia pentru a așeza mobila. Logodnica lui, Susanna, își pregătește ținuta de nuntă. Curând, Susanna află de la Figaro că acea cameră îi este destinată ei după căsătorie. Susanna îi spune că domnul conte îi face avansuri și în fiecare dimineață îi trimite scrisori de amor. Aflând acestea, Figaro se înfurie și dorește să îi dejoace planurile contelui. După aria "Se vuol ballare", "signor Contino", intră doctorul Bartolo în scenă, tutorele contesei Rosina. Împreună cu Bartolo intră și o bătrână menajeră - Marcellina. Aceasta inventează un act în care îi cere lui Figaro o sumă de bani pe care Figaro nu i-o poate da. Iar dacă Figaro nu plătește la timp suma de bani, el trebuie să se căsătorească cu Marcellina. Susanna, auzind așa ceva își bate joc de pretențiile menajerei. Dar, Bartolo vrând să se răzbune pe Figaro, deoarece l-a ajutat pe conte să o ia de soție pe Rosina, și nu l-a lăsat pe el, (Bartolo) să se căsătorească cu ea, (în Bărbierul din Sevilla), o ajută pe Marcellina. Intră apoi pajul Cherubino care, din cauza dragostei sale față de femei în special de contesa Rosina, îl enervează pe conte. Cherubino spune că a venit ca să își ceară scuze Barbarinei, deoarece a intrat în camera ei și o roagă pe Susanna să îl ajute. Apoi, îi face cameristei Susanna o declarație de dragoste. Auzindu-l pe conte, Susanna îl ascunde pe Cherubino pe un fotoliu acoperit de cearceaf (scena 19). Contele îi face declarații de dragoste. Sosirea profesorului de muzică al Susannei, Don Basilio, o face pe aceasta să-l ascundă pe conte după fotoliu. Basilio intenționează să-i spună că Cherubino ar fi îndrăgostit de Rosina. Auzind acest lucru, contele iese din ascunzătoare și îl descoperă pe Cherubino, luând cearceaful de pe fotoliu. Almaviva hotărăște să il pedepsească pe pajul necredincios, trimițăndu-l într-unul din regimentele sale. Glumeț, Figaro îi povestește lui Cherubino în aria "Non piu andrai" cum e să fii militar. Apoi, contele amână nunta lui Figaro și a Susannei.
În camera ei, Rosina este sigură că,contele nu o mai iubește. Susanna, Figaro și Rosina plănuiesc să-i facă contelui o farsă: Susanna îi va scrie contelui o scrisoare în care îl invită pe acesta la o întâlnire în grădină, însă va merge doar Cherubino, abia venit din armată, îmbrăcat în hainele cameristei Susanna. Pajul vine și îi cântă contesei o serenadă, acompaniat de Susanna cântând la chitara contelui. Dar, se auzi vocea lui Almaviva! Susanna și Rosina sunt cuprinse de panică, neștiind ce să facă. Susanna plecă, iar contesa îl ascunse pe Cherubino într-o altă cameră. Contesa, refuzând să deschidă dulapul, îl pune pe gânduri pe conte. Împreună cu soția lui, contele se duce să își ia uneltele pentru a sparge ușa. În acest timp, Susanna îi deschide ușa lui Cherubino și îi spune să sară pe geam. Susanna se duce în camera în care a fost ascuns pajul. Contele, venind cu un topor, rămăsese surprins să vadă că în cameră era Susanna. Lucrurile iau din nou o întorsătură rea, deoarece a venit grădinarul Antonio, plângându-se contelui că un adolescent (Cherubino) i-a distrus florile. Figaro spune că el este vinovatul, dar contele nu credea. Marcellina, Bartolo și Basilio amână iar nunta celor doi
Susanna îi scrie contelui un bilet în care îl invită la o întâlnire în grădina palatului, seara. Contesa este nevoită să se ducă ea, dar îmbrăcată în hainele Susannei. Mai târziu, Marcellina și Bartolo află că Figaro era de fapt fiul lor, iar contele este obligat să îl lase pe valetul său să se căsătorească cu Susanna. În timpul căsătoriei, Susanna îi dă biletul.
În grădina palatului, Barbarina caută acul cu care a fost sigilat biletul cameristei. Contele i-a cerut Barbarinei acul pentru a i-l da Susannei în semn că ar fi primit biletul. Figaro o vede pe Barbarina și curând află povestea cu acul. Apoi, valetul Figaro se crede înșelat. În întuneric se văd două femei: Rosina și Susanna. Dar una are rochia celeilalte. Susanna îi spune lui Figaro cât de mult îl iubește. Apoi, începe aventura - Cherubino crede că Susanna e contesa și contele crede că contesa este Susanna și amândoi fac declarații de dragoste pretinselor iubite. Dar Figaro știe care este soția lui datorită glasului ei. Susanna și Figaro se amuză văzând că domnul conte a fost păcălit. Almaviva îi cere scuze contesei pentru infidelitatea sa, iar Figaro și Susanna își redobândesc dragostea și fericirea de altă dată.
|
|
|
|
|
|
|
|
Arhivat în , la Wayback Machine. Arhivat în , la Wayback Machine.
Arhivat în , la Wayback Machine. Arhivat în , la Wayback Machine. Arhivat în , la Wayback Machine. Arhivat în , la Wayback Machine. Arhivat în , la Wayback Machine. Arhivat în , la Wayback Machine.
Materiale media legate de Nunta lui Figaro la Wikimedia Commons
Wikisursă are text original legat de acest articol: |
|