Ofensiva Elnia
În lumea de astăzi, Ofensiva Elnia a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru un spectru larg de oameni. Relevanța sa variază de la sfera personală la sfera profesională și afectează diverse domenii ale vieții de zi cu zi. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Ofensiva Elnia a câștigat o importanță și mai mare, generând dezbateri, cercetări și dezvoltări care au transformat modul în care percepem și abordăm acest subiect. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Ofensiva Elnia, pentru a aprofunda în relevanța și implicațiile sale în lumea de astăzi.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
Ofensiva Elnia a armatei sovietice (30 august 1941- 8 septembrie, 1941) a fost parte a Bătăliei de la Smolensk în timpul celui de-al doilea război mondial.
Ofensiva a avut ca obiectiv distrugerea pungii semicirculare de la Elnia pe care o controlau forțele germane extinsă până la 50 km est de Smolensk, formând o bază excelentă de lansare a unuor atacuri împtriva Moscovei. Pe 26 august, STAVKA a ordonat Armatei a 24-a sovietice (Constantin Rakutin) să execute o ofensivă pe 30 august care să distrugă punga germană. Pe 3 septembrie, în condițiile în care pozițiile lor erau amenințate cu încercuirea, germanii au început retragerea din pungă, luptând neîncetat pentru apărarea flancurilor. Pe 6 septembrie a fost eliberat orașul Elnia. Ofensiva sovietică a continuat până pe 8 septembrie, când a fost oprită de noua linie defensivă germană.
Aceasta a fost cea mai impotantă înfrângere a Wehrmachtului suferită până în acel moment și primul plan ofensiv sovietic încheiată cu o victorie clară. Germanii au suferit pierderi de aproximativ 45.000 de soldați – morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. Generalul sovietic a căzut la datorie alături de alți militariu de sub comanda sa.
Ofensiva Elnia a fost asociat cu formare unităților de elită sovietice – Unitățile de Gardă
Bibliografie
- Военно-осторический журнал (Revista de istorie militară), nr. 10, octombrie 1986.