În lumea de astăzi, Patton (film) este un subiect care a căpătat o mare importanță și relevanță în toate domeniile vieții de zi cu zi. De la personal, prin profesional, până la sfera socială, Patton (film) a devenit un punct de interes și de dezbatere constantă. Impactul său a fost perceput în mod deosebit în diverse aspecte, generând opinii, teorii și cercetări contradictorii care urmăresc să înțeleagă pe deplin influența sa asupra societății actuale. În acest articol, vom aborda diferitele aspecte ale Patton (film), explorând semnificația, implicațiile și posibilele căi pentru dezvoltarea sa viitoare.
Patton este un film american din anul 1970 care prezintă activitatea generalului George S. Patton din perioada celui de-al doilea război mondial.
Filmul a fost regizat de către Franklin J. Schaffner, după un scenariu scris de către Francis Ford Coppola și Edmund H. North. Filmul îi are ca protagoniști pe George C. Scott (care a obținut Premiul Oscar în anul 1971 pentru rolul George S. Patton din acest film), Karl Malden - în rolul generalului american Omar Bradley, Michael Bates - în rolul fedlmareșalului britanic Bernard Law Montgomery și Karl Michael Vogler - în rolul feldmareșalului german Erwin Rommel.
Acest film a obținut un număr de șapte Premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun actor, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu original, cea mai bună regie artistică, cel mai bun montaj și cel mai bun sunet) și a mai fost nominalizat și la alte trei categorii (imagine, efecte vizuale și muzică de film).
Monologul de la începutul filmului, rostit de către George C. Scott pe fundalul unui enorm steag american aflat în spatele actorului, rămâne imaginea principală și cea mai memorabilă a filmului. În ciuda mișcării de protest față de războiul din Vietnam și a scăderii interesului față de filmele despre al doilea război mondial, filmul a avut succes la public și a devenit unul dintre filmele de referință ale cinematografiei americane.
În anul 2003, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a clasificat acest film ca "semnificativ din punct de vedere cultural" și l-a ales pentru păstrarea sa în Arhiva Națională de Film.
Filmul prezintă activitatea generalului american George S. Patton (George C. Scott) în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu preluarea comandei forțelor americane demoralizate aflate în nordul Africii, după dezastroasa bătălie din pasul Kasserine (Tunisia). El a participat la invadarea Siciliei din anul 1943 și s-a confruntat cu egocentricul general britanic Bernard Law Montgomery în încercarea de a captura portul sicilian Messina. După ce a eliberat orașul înaintea lui Montgomery (căruia i se oferise această onoare de către aliați), Patton a fost eliberat de la comandă pentru că a pălmuit un soldat într-un spital de campanie. Acest incident, împreună cu tendința sa de a vorbi liber în fața presei, au dus la o serie de tensiuni cu comandamentul armatei americane și la eliminarea generalului Patton de la debarcarea în Normandia.
Ulterior, el îl imploră pe fostul său subordonat, generalul Omar Bradley (Karl Malden), să-i dea comanda unei armate înainte de sfârșitul războiului. I se dă comanda Armatei a III-a și se distinge prin eliberarea rapidă a nordului Franței și ulterior a orașului cheie Bastogne în cursul bătăliei de la Bulge. Apoi, Patton sparge blocada germană și ajunge cu armata sa în Germania.
Filmul prezintă unele dintre acțiunile controversate ale lui Patton, cum ar fi remarcile sale făcute după căderea Germaniei, când i-a comparat pe naziști cu majoritatea republicanilor și democraților din SUA, precum și afirmația sa că America și Marea Britanie ar putea domina lumea postbelică, din care presa a dedus că acesta i-a insultat pe aliații ruși.
Generalul crede în reîncarnare, rămânând în același timp un devotat creștin. Într-o secvență din film, în cursul campaniei din nordul Africii, Patton își ia ofițerii apropiați într-o excursie neașteptată la locul anticei batălii de la Zama dintre cartaginezi și romani. Acolo prezintă aspecte din bătălie, insistând față de generalul Omar Bradley că el s-a aflat atunci în acel loc. Deși filmul îl prezintă ca pe un geniu militar, nu sunt ascunse față de public și aspectele întunecate ale caracterului lui Patton, elitismul, aroganța și brutalitatea.
De-a lungul timpului, au avut loc câteva încercări de a face un film despre viața lui Patton, primele datând din anul 1953. Familia lui Patton a fost contactată de către producători pentru a-i ajuta la realizarea filmului. Aceștia au cerut să aibă acces la jurnalele de front ale lui Patton și la scrisorile trimise familiei de către general. Întâmplător, ziua în care ei au cerut familiei jurnalele a fost ziua ulterioară înmormântării lui Beatrice Ayer Patton, văduva generalului. După acest moment, familia s-a declarat împotriva realizării filmului și a refuzat să acorde vreun ajutor producătorilor.
În ciuda acestei situații, scenariștii Francis Ford Coppola și Edmund H. North au scris scenariul filmului pornind de la două lucrări biografice: Patton: Ordeal and Triumph de Ladislas Farago și A Soldier's Story de Omar Bradley. Abia în anul 2005, manuscrisul soției lui Patton, intitulat "Button Box", a fost publicat de către familie, împreună cu cartea The Button Box: A Daughter's Loving Memoir of Mrs. George S. Patton., publicată postum de către Ruth Ellen Patton Totten, fiica generalului.
Inițial, rolul generalului Patton i s-a oferit actorului Rod Steiger, dar acesta a refuzat spunând că nu dorește să glorifice războiul. După ce a văzut filmul, el a afirmat că refuzul de a juca acest rol a fost cea mai mare greșeală făcută în întreaga sa carieră. Rolul a fost atribuit apoi actorului George C. Scott, care a câștigat Premiul Oscar.
Filmul Patton începe cu faimosul discurs al generalului Patton către soldații Armatei a III-a, discurs ce are loc sub un imens steag american. În anul 1970, filmul a fost controversat pentru publicul american, pentru că prezenta clar idei războinice într-o epocă în care mulți tineri manifestau împotriva războiului din Vietnam.
Scenariștii filmului au trebuit să înlocuiască unele cuvinte folosite de către Patton în discurs deoarece conțineau aluzii sexuale evidente și puteau duce la retragerea filmului de către autorități; în monologul de la început, cuvântul "fornicating" a înlocuit termenul "fucking" când Patton critică ziarul Saturday Evening Post. Interesant este și faptul că vocea gravă a lui Scott este practic opusă celei a lui Patton, care avea o tonalitate înaltă.
În discursul său, Patton afirmă (atât în viață, cât și în film) că "Americanii nu au pierdut niciodată și nu vor pierde niciodată un război." Istoricul Shelby Foote a observat că acest fapt este un lucru ce stârnește mirare, deoarece bunicul lui Patton a luptat pentru Armata din Virginia de Nord în timpul războiului civil din America, făcând parte din tabăra învinșilor.
Când Scott își învăța monologul de început, el a refuzat inițial să-l rostească, pentru că credea că acesta ar umbri restul interpretării sale. [necesită citare] Astfel, regizorul Frank Schaffner l-a mințit asigurându-l că monologul va fi rostit la sfârșitul filmului. Monologul a fost filmat într-o cameră de la subsol pentru amplificarea ecoului.
Toate medaliile și decorațiile văzute pe uniforma lui Patton din monolog sunt replici identice ale celor primite de generalul Patton. Totuși trebuie menționat că generalul nu le-a purtat niciodată pe toate în public. Patton le-a purtat pe toate într-o singură ocazie, în curtea casei sale din Virginia la cererea soției sale, care voia să aibă o fotografie a lui cu toate medaliile primite. Producătorii filmului au folosit o copie a acestei fotografii pentru a recrea imaginea sa din scena de la început. De asemenea, revolverele cu mâner de fildeș purtate de Scott în această scenă chiar au fost ale lui Patton, fiind împrumutate de la Muzeul Patton.
Întregul film a fost tunat în Spania, cu excepția unei scene filmate în Tunisia în care Patton vizitează ruinele Cartaginei. Scenele a căror acțiune are loc în Africa și Sicilia au fost turnate în sudul Spaniei, în zona militară dezafectată de la Pamplona și în zona montană din Urbasa, Almería și Segovia, cu sprijinul echipelor de cineaști spanioli.
Scenele de iarnă a căror acțiune are loc în Franța au fost filmate în apropiere de Madrid (producătorii filmând în mare grabă deoarece fuseseră informați că zăpada urmează să se topească).
Ca și celelalte filme de război contemporane, în Patton au fost folosite foarte puține tancuri din perioada celui de-al doilea război mondial. Tancurile din film au fost puse la dispoziția producătorilor de către Armata Spaniolă, care a contribuit la realizarea filmărilor. Ei au pus la dispoziție tancurile M41 Walker Bulldog, M46 Patton și M47 Patton pentru armata americană, tancuri M24 Chaffee pentru cea britanică, și tancuri M48 Patton pentru armata germană. Dintre aceste mașini de război, doar modelul M24 Chaffee a fost folosit în cel de-al doilea război mondial, deși nu de către britanici. În realitate, generalul Patton a comandat tancuri M-4 Sherman și, apoi la sfărșitul războiului, M-26 Pershing.
Aeroplanele spaniole CASA 2.111 au fost de asemenea utilizate în unele scene. Acestea erau versiuni modificate substanțial ale aeroplanelor germane Heinkel He 111, folosite frecvent de către Luftwaffe în cel de-al doilea război mondial. În film, au fost folosite mașini M38 Jeep din anii '50 și camioane de transport M35 din anii '60 (atât de către americani, cât și de nemți).
Într-o altă scenă, este desfășurată o hartă a Europei pe fundal, în care apar delimitate hotarele postbelice.
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|title=
(ajutor)
|
|
|