Astăzi vrem să vorbim despre Peptidoglican. Este un subiect care a generat mult interes în ultima vreme și despre care s-a vorbit mult în diferite domenii. Peptidoglican este un subiect care a stârnit curiozitatea multor oameni, deoarece are o mare relevanță astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda în diferite aspecte legate de Peptidoglican, de la originea sa și până la posibilele sale implicații în viitor. În plus, vom explora diferite perspective și opinii pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune largă și completă asupra acestui subiect. Fără îndoială, Peptidoglican este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent, iar prin acest articol sperăm să oferim informații utile și interesante pentru toți cei care doresc să afle mai multe despre acest subiect fascinant.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Peptidoglicanul (numit și mureină sau mucopeptid) formează peretele celular bacterian. Se compune dintr-o parte glucidică (sau polizaharid) și o parte peptidică. Polizaharidul este un polimer de glicozaminopeptide în care N-acetil-glucozamina (GlcNAc sau NAG) și acidul N-acetil-muramic (MurNAc sau NAM) sunt legați prin legături ozidice , legături ce pot fi distruse de lizozim. NAM este un compus specific al pereților celulelor bacteriene. Două polizaharide sunt legate prin punți peptidice la nivelul NAM, punți formate între diferiți aminoacizi: D-alanina, L-alanina, acidul glutamic, L-lizina sau acidul diaminopimelic (analog al lizinei). Formele D ale aminoacizilor sunt specifice peretelui celular bacterian, negăsindu-se în alte structuri celulare.
Peptidoglicanul formează peretele celular al bacteriilor Gram pozitive și Gram-negative, asigurând atât forma celulei cât și o protecție mecanică și fizică. Grosimea peretelui este mult mai mare la bacteriile numite Gram +, peretele fiind în contact direct cu mediul extracelular. Invers, la bacteriile Gram- grosimea peretelui de peptidoglicani este mai mică, peptidoglicanul fiind inclus între două membrane plasmatice. Această diferență, care oferă o reactivitate diferite a acestor două tipuri de celule pentru colorantul Gram, este la originea clasificării dihotomice a bacteriilor în „Gram pozitive” și „Gram negative”.
Penicilina inhibă sinteza peptidoglicanului de către bacterii intercalându-se în polimer. Sinteza fiind inhibată, sunt declanșate mecanismele de liză celulară (care nu sunt încă pe deplin elucidate): penicilina are deci un efect bactericid, ca și alte antibiotice din familia beta-lactaminelor.
Acest articol este traducerea articolului Peptidoglycane din enciclopedia Wikipedia în limba franceză.