Numele lui Planetariul Universității de Vest din Timișoara rezonează în mintea multora, fie din cauza impactului său asupra societății, a relevanței sale în lumea de astăzi, fie pur și simplu datorită moștenirii sale istorice. Planetariul Universității de Vest din Timișoara a fost subiect de dezbatere, studiu și admirație de-a lungul anilor, iar influența sa a depășit granițele și generațiile. În acest articol vom explora diferite aspecte ale Planetariul Universității de Vest din Timișoara, de la originea sa până la impactul său astăzi, inclusiv realizările sale, controversele și moștenirea pe care a lăsat-o în societate. Printr-o analiză detaliată, vom descoperi importanța Planetariul Universității de Vest din Timișoara și rolul său în domeniul în care activează, oferind o perspectivă cuprinzătoare care ne permite să înțelegem mai bine relevanța sa în lumea de azi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Planetariul Universității de Vest din Timișoara | |
Diametrul cupolei | 6 m |
Numărul de locuri | 25 |
Proiectorul | ZKP-1 |
Data înființării | 1 ianuarie 1964 |
Adresa | Bd. Vasile Pârvan nr. 4, Timișoara, jud Timiș, România |
Planetariul Universității de Vest din Timișoara și-a deschis porțile pe 1 ianuarie 1964 fiind primul planetariu din România. Construirea acestui planetariu, ca și construirea Observatorului Astronomic din Timișoara, au fost posibile datorită eforturilor depuse de către Prof. Dr. Ioan Curea, primul rector al Universității din Timișoara (ce mai târziu s-a transformat în Universitatea de Vest din Timișoara).
Planetariul UVT este utilizat de către studenții Universității de Vest din Timișoara și în special de către cei ce urmează cursurile de astronomie la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul UVT. Planetariul UVT este vizitat periodic de către grupe de elevi de la școlile și liceele din regiune.
Planetariul este dotat cu un proiector de tip Zeiss-Jena ZKP-1, având actualmente o capacitate de 25 de locuri. Încăperea are forma unui cilindru cu diametrul de 6m și înălțimea de 1,2m deasupra căruia se află amplasată cupola de proiecție. A fost realizat din fondurile Ministerului Învățământului, care a comandat planetariul ca o anexă a Observatorului Astronomic, plătind pentru acesta 208.000 lei. Sub podiumul aparatului era amplasat un diapozitiv pick-up pentru redarea unei melodii introductive. Totodată, înainte de începerea unei prelegeri, un scurt diafilm de 10 minute era redat pentru acomodarea audienței cu întunericul. Diafilmul conținea imagini explicative utile dar și imagini cu unele planetarii din întreaga lume. Din păcate niciunul din cele două accesorii nu mai este actualmente funcțional.
În prezent piesele de schimb provin de la Planetariul Baia Mare care din 2015 a fost echipat cu un model ZKP-4 LED.
Planetariul ZKP-1 poate proiecta stelele și planetele vizibile, Luna cu fazele ei, constelațiile stilizate, ecliptica, ecuatorul ceresc, meridianul local, unghiul orar, polul nord.
Planetariul a funcționat inițial ca parte a catedrei de Mecanică și Astronomie (1962-1974) condusă la acea vreme de prof. Ioan Curea. Deși până în 1962 astronomia se preda în cadrul Facultății de Matematică-Fizică, începând din acel an, astronomia la universitatea din Timișoara se împarte între nou înființata Facultate de Matematică-Mecanică (Introducere în astronomie în anul 3) și Facultatea de Fizică (Astronomie generală în anul 3). Planetariul a rămas însă parte a Facultății de Matematică-Mecanică (actualmente Facultatea de Matematică și Informatică).