René Coty
În zilele noastre, René Coty este un subiect care a câștigat un mare interes în societatea modernă. De la apariție, René Coty a generat dezbateri și controverse, atrăgând atenția academicilor, experților și publicului larg. Acest fenomen a declanșat o serie de discuții care acoperă diverse aspecte, de la impactul său asupra economiei până la implicațiile sale asupra culturii și politicii. Întrucât René Coty continuă să fie un subiect relevant, este esențial să analizăm diferitele sale fațete și să înțelegem cum ne influențează viața de zi cu zi. În acest articol, vom explora în profunzime fenomenul René Coty și semnificația lui astăzi.
| René Coty | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 martie 1882 Le Havre, Franța |
| Decedat | (80 de ani) Le Havre, Franța |
| Înmormântat | cimetière Sainte-Marie  |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Germaine Corblet |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Religie | romano-catolic |
| Ocupație | Avocat |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Al 17-lea Președinte al Franței | |
| În funcție 16 ianuarie 1954 – 8 ianuarie 1959 | |
| Precedat de | Vincent Auriol |
| Succedat de | Charles de Gaulle |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce () Ridder af Elefantordenen () ordine supremo del Cristo ordre de l'Étoile d'Anjouan ordre du Nichan el Anouar Ordem Militar de Cristo () Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Cavaler Mare Cruce cu Colan Grã-Cruz da Banda das Duas Ordens () |
| Partid politic | CNIP |
| Alma mater | Universitatea din Caen |
Modifică date / text  | |
René Coty (numele la naștere, Jules Gustave René Coty (Pronunție în franceză: /ʁəne kɔti/; n. 20 martie 1882, Le Havre – d. 22 noiembrie 1962, Le Havre) a fost cel de-al șaptesprezecelea președinte al Franței în perioada 1954 - 1959.
Coty a fost al doilea și ultimul președinte al celei de-a patra Republici Franceze.
Biografie
Viață timpurie și politică
René Coty s-a născut la Le Havre în 1882, unde a studiat la școală generală și, apoi, liceul. A revenit în orașul natal după ocuparea celei mai înalte poziții din statul francez, unde și decedat 80 de ani mai târziu.
Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Caen (fr Université de Caen), pe care a absolvit-o în 1902, cu grade universitare în drept și filozofie. După terminarea studiilor universatare, Coty a lucrat ca avocat în orașul său natal, specializându-se în legi comerciale și maritime.
De asemenea, a devenit implicat în politică, ca membru al partidului en Partidul Radical, iar în 1907 a fost ales în calitate de consilier de district. În anul următor, a fost ales în consiliul comunal al orașului Le Havre, în calitate de membru al grupului Republican de Stânga. A menținut ambele poziții până în 1919. Coty a servit, de asemenea, ca membru al fr Conseil Général al districtului fr Seine-Inférieure, pentru aproape 30 de ani (1913 – 1942), fiind vicepreședinte al Consiliului General între 1932 - 1942.
Cele două războaie mondiale și Vichy
O dată cu izbucnirea primului război mondial, Coty a voluntariat la înrolare, fiind trimis să servească în Divizia 129 de infanterie. A luptat, printre altele, și în Bătălia de la Verdun, scăpând fără răni semnificative din prima conflagrație mondială.
În 1923, Coty a intrat în legislatură, devenind membru al Camerei Deputaților, fiind succesorul lui Jules Siegfried, ca deputat de Seine-Inférieure. La vremea alegerii sale, Coty se detașase deja Partidul Radical, candidând și câștigând locul de deputat ca membru al Uniunii Republicane.
Într-una din cele mai scurte guvernări moderne, între 13 și 23 decembrie 1930, viitorul președinte francez a servit ca sub-secretar de stat al ministerului de interne, în efemerul guvern al lui Théodore Steeg.
În 1936, Coty a fost ales în Senatul Franței, ca senator al aceluiaș departament, Seine-Inférieure. În această calitate, a fost unul dintre parlamentarii francezi care a votat, în ziua de 10 iulie 1940, pentru acordarea de puteri extraordinare lui Philippe Pétain, ca atare contribuind la instaurarea guvernului de la Vichy, favorabil naziștilor.
Realizând greșeala făcută, a rămas relativ inactiv în timpul desfășurării celui de-al doilea război mondial, necolaborând nici cu naziștii și nici cu guvernul de la Vichy. Ca urmare, Coty a fost reabilit după război și s-a reîntors în politică în calitatea sa de senator al Senatului Rebublicii franceze.
După 1945
După război, reabilitare și reîntoarcerea în Senatul Republicii franceze, Coty s-a alăturat guvernului lui Robert Schuman ca minister al reconstrucției și a afacerilor urbane. Întors din nou în Seant, după terminarea „misiunii” de ministru, a devenit viceprședintelui acestuia până la alegerea sa ca președinte la data de 23 decembrie 1953, la al treisprezecelea balot.
Referințe
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Archives nationales — Arhivele naționale ale Franței
- ^ Elysee.fr - Website-ul oficial al Palatului Élysée
- ^ Britannica - Biografia lui Jules Gustave René Coty
- ^ The Biography Arhivat în , la Wayback Machine. — Web site dedicat biografiilor
Legături externe
| Predecesor: Vincent Auriol |
Președinte al Franței 1954 — 1959 |
Succesor: Charles de Gaulle
|
| Predecesor: Vincent Auriol |
Co-prinți de Andorra 1954 — 1959 |
Succesor: Charles de Gaulle |
