Revanșism

Importanța lui Revanșism a fost un subiect de dezbatere și interes pentru o lungă perioadă de timp. Revanșism a devenit un punct focal atât pentru experți, cât și pentru entuziaști, deoarece influența sa se întinde pe o gamă largă de domenii. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în cultura populară, Revanșism s-a dovedit a fi un subiect demn de explorat. În acest articol, ne vom scufunda în diferitele fațete ale Revanșism, examinând importanța și influența sa în lumea modernă. De la origini până la rolul său în viitor, Revanșism continuă să joace un rol vital în viața noastră de zi cu zi.

Alsacia și Lorena în componența Imperiului German – ținta revanșismului francez după 1871
„Germania” după Tratatul de la Versailles

Revanșismul (din franceză revanche – revanșă, răzbunare) este o aspirație a unei țări (de asemenea poate fi și un partid politic, grup social, ș.a.), de a obține răzbunare prin revizuirea rezultatelor provocate de o înfrângere militară sau politică. Spre deosebire de termenul neutru de „revanșă,” conceptul de „revanșismoar” poartă o conotație mult mai amplă și nu se aplică la orice parte perdantă, ci doar statului inițiator al unei agresiuni provocate și nedrepte.

Revanșismul începe de la subestimare și tăcere până la negarea completă a vinei pentru propriile acte de agresiune. Pot urma acte de elaborare a unui nou război, sub pretextul răzbunării înfrângerii suferite și pentru recuperarea teritoriilor pierdute anterior.

În absența unor constrângeri, simpla dorința de răzbunare din cuvinte, sloganuri și recursuri, de multe ori, se transformă în ideologie și devine unul dintre pilonii politicii de stat (ca, de exemplu, în Germania după Primul Război Mondial).

Pentru prima dată, termenul a fost întrebuințat în Franța, în anii 1870, și făcea referință la dorința acesteia de a-și reîntoarce Alsacia și Lorena, cedate Imperiului German în 1871, ca urmare a războiului Franco-Prusac.

Exemple

Vezi și

Referințe și note


Bibliografie

  • W. Schivelbusch, The Culture of Defeat, page 106 (Henry Holt and Co. 2001)
  • Ernest Weibel, Mille ans d’Allemagne. Histoire et géopolitique du monde germanique, Ellipses, Paris, 2007 p. 436-37.
  • René Girard, Achever Clausewitz, Carnets Nord, Paris, 2007, p. 29.