În lumea de astăzi, Scoicar este un subiect care a captat atenția și interesul unui număr mare de oameni. De la apariția sa, Scoicar a generat dezbateri și întrebări, precum și a influențat diferite aspecte ale societății. Fie datorită relevanței sale istorice, a impactului asupra culturii populare sau a influenței sale asupra vieții de zi cu zi, Scoicar a reușit să depășească granițele și generațiile, devenind o temă de interes atât pentru specialiști, cât și pentru publicul larg. În acest articol vom explora diferitele aspecte legate de Scoicar, analizând importanța acestuia, implicațiile și relevanța sa în contextul actual.
Scoicarul | |
---|---|
Scoicarul (Haematopus ostralegus) | |
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Aves |
Ordin: | Charadriiformes |
Familie: | Haematopodidae |
Gen: | Haematopus |
Specie: | H. ostralegus |
Nume binomial | |
Haematopus ostralegus Linnaeus, 1758 | |
Subspecii | |
| |
Răspândirea geografică a scoicarului
Zona de cuibărire pe timpul verii Habitat permanent Zonă de iernare | |
Modifică text |
Scoicarul (Haematopus ostralegus) este o pasăre migratoare de litoral din familia hematopodidelor (Haematopodidae), ordinul caradriiformelor (Charadriiformes) care cuibărește îndeosebi pe solul scoicos al litoralului marin din Europa și Asia și iernează în sudul și vestul Africii, sudul Asiei. Este mai mare decât un porumbel (are o lungime de 43 cm). Corpul este negru, cu alb pe abdomen, piept, aripi (o dungă lată) și deasupra cozii. Ciocul proeminent și drept, irisul și picioarele sunt roșii. Iarna apare o bandă albă peste gâtul negru, iar picioarele sunt roz pal. Sexele se aseamănă între ele.
Cuibul este format dintr-o gropiță căptușită cu scoici și resturi de alge. Prin mai-iunie femela depune de obicei 3 ouă galbene, pătate cu brun. Clocitul durează circa 26-27 de zile și este asigurat de ambele sexe. Puii sunt nidifugi. Când se află pe malul mării, scoicarul se hrănește îndeosebi cu moluște bivalve (midii, scoici). Hrana este completată cu gasteropode (litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte.
În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice "cliip" sau "bliip".
Sunt descrise 4 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - Haematopus ostralegus longipes.
|