Simon Marius

În acest articol, ne propunem să abordăm problema Simon Marius dintr-o perspectivă largă și detaliată. Acest subiect este de mare relevanță astăzi și a generat un mare interes în diferite domenii. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom explora cele mai relevante aspecte legate de Simon Marius, analizând impactul acestuia, implicațiile sale și posibilele soluții sau abordări pentru a o aborda. Cu o abordare cuprinzătoare, scopul nostru este să oferim o imagine de ansamblu completă și detaliată, care să permită cititorilor noștri să înțeleagă pe deplin acest subiect și să își formeze o opinie informată despre acesta.

Simon Marius
Date personale
Nume la naștereSimon Mayr Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Gunzenhausen, Bavaria, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Ansbach, Fränkischer Reichskreis⁠(d), Germania Modificați la Wikidata
PărințiReichart Mayr Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
astronom
medic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba latină Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Padova
Fürstenschule Heilsbronn]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruBaldassarre Capra]  Modificați la Wikidata

Simon Marius (n. , Gunzenhausen, Bavaria, Germania – d. , Ansbach, Fränkischer Reichskreis⁠(d), Germania) a fost un astronom german. S-a născut la Gunzenhausen, lângă Nürnberg, dar și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în orașul Ansbach. El este cel mai remarcat pentru că a făcut primele observații ale celor mai mari patru luni ale lui Jupiter, înaintea lui Galileo însuși, iar publicarea descoperirii sale a dus la acuzații de plagiat.

Biografie

Marius a fost fiul lui Reichart Mayr, primarul orașului Gunzenhausen. La recomandarea lui George Frederick, Margrave de Brandenburg-Ansbach, a fost admis la Academia Margrave din Heilsbronn în 1586, unde a studiat până în 1601. În acest timp, a publicat observații despre o cometă, precum și tabele astronomice, ceea ce i-a dat o reputație de bun astronom și matematician, iar Margrave l-a numit matematician oficial al său. Marius dorea să participe la Universitatea din Königsberg, dar nu a reușit să obțină o bursă. Cu toate acestea, Margrave a scris o scrisoare de recomandare la 22 mai 1601, pentru ca Marius să poată studia la Praga sub Tycho Brahe, lucru pe care l-a făcut timp de câteva luni, deși poate a lucrat direct cu David Fabricius în locul lui Brahe însuși.

Până în septembrie 1601, Marius părăsise deja Praga, iar el a ajuns la Padova în decembrie 1601 pentru a studia medicina la Universitatea din Padova. În acest timp, a îndrumat alți studenți în astronomie, inclusiv un Capraș Baldassarre, cu care a scris o carte despre o nouă stea (de fapt Supernova lui Kepler) pe care au observat-o în 1604. Capra a avut o dispută cu Galilei Galilei (amândoi au învățat scrima de la tatăl lui Capra) cu privire la invenția busolei proporționale și Marius a luat partea elevului său în argument. Marius a părăsit școala în iulie 1605, întorcându-se la Ansbach pentru a deveni matematician și medic la noii Margraves, Christian și Joachim Ernst.

În 1606, Marius s-a căsătorit cu Felicitas Lauer, fiica editorului său, la Nürnberg, iar în 1609 a publicat primele traduceri în limba germană ale Elementelor lui Euclid. În acel an, el și-a construit propriul telescop și, în noiembrie, a făcut observații despre lunile galileene, puțin înainte ca Galileo să se descurce singur, care a devenit sursa unei dispute majore între cei doi.

Note

  1. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ „Simon Marius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b „Simon Marius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ „Simon Marius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Rosen, Edward (). „Mayr (Marius), Simon”. Complete Dictionary of Scientific Biography. Charles Scribner's Sons. Accesat în – via encyclopedia.com. 
  6. ^ a b c d e f O'Connor, John J.; Robertson, Edmund F., „Simon Marius”, MacTutor History of Mathematics archive, University of St Andrews .
  7. ^ a b c d
  8. ^ Clelia Pighetti, Il vuoto e la quiete. Scienza e mistica nel '600: Elena Cornaro e Carlo Rinaldini, Milano, Franco Angeli, 2005, p. 27.