În acest articol, subiectul Solventul va fi abordat din diferite perspective și abordări, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și detaliată a acestei probleme care este atât de relevantă astăzi. Vor fi analizate aspecte istorice, culturale, sociale și economice legate de Solventul, precum și concentrarea asupra impactului acestuia asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Prin cercetare exhaustivă și culegerea de informații relevante, se urmărește să ofere cititorului o înțelegere profundă și actualizată a Solventul, cu scopul de a-și extinde cunoștințele și de a genera reflecții pe această temă.
Solventul Timișoara a fost o companie producătoare de spirt și solvenți din România.
Prima fabrică de pe platforma Solventul a fost construită în 1869.
Compania avea în perioada comunistă peste 3.000 de angajați, iar în 1997 avea circa 1.400 de salariați. Compania a intrat în lichidare în 1998, iar în ultimii zece ani combinatul a fost demolat.
Ca efect al sanctiunilor impuse sarbilor, activitatea fabricii a fost stopata in anul 1997, in conditiile în care cea mai mare parte a productiei, etilena si propilena, era furnizata catre HIP Pancevo, din Serbia.
Criza din Iugoslavia a provocat concedieri masive la Solventul, din cei aproape 2.000 de angajati fiind pastrati doar 150 de muncitori necesari la conservarea si paza instalatiilor.
Combinatul și-a încetat activitatea în 1998, după un faliment răsunător.
Activele societății au fost achiziționate de Valkiria Invest din București, care a obținut un certificat de urbanism pentru “construire ansamblu rezidențial și comercial”.
Valkiria a vândut instalațiile și fierul vechi către firma constănțeană Pacifica Expert, care le-a revândut unei alte firme de pe malul Mării Negre, Intercom Prest, care se ocupă cu eliberarea terenului de tot ce înseamnă fier vechi.