Stefan Hedrich
Importanța lui Stefan Hedrich în societatea noastră este incontestabilă. De-a lungul timpului, Stefan Hedrich a devenit un factor determinant în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii, Stefan Hedrich joacă un rol crucial în modelarea lumii de astăzi. În acest articol, vom explora în profunzime relevanța lui Stefan Hedrich și rolul său în diferite domenii, precum și implicațiile pe care le are pentru viitor. Prin analize detaliate, vom căuta să înțelegem mai bine importanța lui Stefan Hedrich în această lume în continuă schimbare.
| Stefan Hedrich | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1919  |
| Decedat | (91 de ani) |
| Ocupație | om de știință |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul național „Pentru Merit” |
Modifică date / text  | |
Stefan H. Hedrich (n. 1919 – d. ) a fost un om de știință german originar din România, care este considerat „părintele spiritual” al trenului Transrapid.
Născut în familia unui fost ofițer al armatei imperiale austro-ungare (care la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial a fost general-maior), Hedrich a urmat liceul evanghelic german din orașul natal, iar apoi a studiat la Universitățile tehnice din München și Berlin.
După terminarea războiului, unde a fost până în extremul nord, în Finlanda, a lucrat la firma germană Krauss-Maffei (al cărei director a devenit în 1970), unde a avut ideea „plutirii electromagnetice” care a fost prezentată publicului în mai 1969.
Datorită reputației sale, în 1971 a fost numit la Bonn consilier personal al ministrului vest-german al cercetării, Prof. Hans Leussink, și al ministrului transporturilor, Georg Leber.
Hedrich a fost o perioadă de timp profesor invitat la universități din China și Japonia.
Are trei copii.
Premii
- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de comandor (noiembrie 2004) decernat de președintele Ion Iliescu.
- Ordinul cultural săsesc-transilvănean (1999)
Cărți
- Stefan H. Hedrich: Transrapid. Die Magnetschwebebahn in der politischen „Warteschleife“. EK, Freiburg 2003, ISBN 3-88255-148-8