Acest articol va aborda subiectul Svend al III-lea al Danemarcei, care a generat interes și dezbatere în diferite zone ale societății. Svend al III-lea al Danemarcei a captat atenția cercetătorilor, experților și chiar a cetățeanului comun, datorită relevanței și impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De-a lungul anilor, Svend al III-lea al Danemarcei a fost subiect de analiză, discuție și reflecție, dând naștere unei varietăți de opinii și perspective pe această temă. În acest sens, este de mare importanță aprofundarea cunoașterii și înțelegerii Svend al III-lea al Danemarcei, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea și de a promova o viziune cuprinzătoare și critică în acest sens. Prin urmare, în următoarele linii vor fi explorate diferite dimensiuni ale Svend al III-lea al Danemarcei, cu scopul de a oferi o privire completă și obiectivă asupra acestui subiect de relevanță pentru societatea actuală.
Svend al III-lea al Danemarcei | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1125 |
Decedat | 23 octombrie 1157 (31–32 de ani) Grathe Heath, Danemarca |
Înmormântat | Catedrala Viborg |
Cauza decesului | omor |
Părinți | Eric al II-lea al Danemarcei Thunna |
Căsătorit cu | Adela de Meissen |
Copii | Luitgard |
Religie | creștinism |
Ocupație | monarh |
Limbi vorbite | Limba daneză |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Casa de Estridsen |
Rege al Danemarcei | |
Domnie | 1146–1157 |
Predecesor | Eric al III-lea al Danemarcei |
Succesor | Valdemar I al Danemarcei |
Modifică date / text |
Svend al III-lea (1125 - 23 octombrie 1157) a fost regele Danemarcei între 1146 și 1157, în alianță cu Knut al V-lea al Danemarcei și verișorul său Valdemar I al Danemarcei. În 1157, cei trei au convenit să împartă Danemarca în trei. Svend a încercat să-și ucidă rivalii la un banchet dar ulterior a fost învins de către Valdemar în bătălia de la Grathe Heath și ucis.
Svend a fost fiul nelegitim al lui Eric al II-lea al Danemarcei și a concubinei sale, Thunna. Svend a călătorit cu Eric al II-lea în Norvegia, la mijlocul anului 1130, când tatăl său s-a luptat cu regele Niels și a câștigat tronul danez. Când Eric al II-lea a murit în 1137, a fost succedat la tron de Eric al III-lea al Danemarcei, iar Svend a fost trimis la curtea lui Conrad al III-lea al Germaniei. Aici s-a împrietenit cu nepotul lui Conrad, Frederick.
El a călătorit în Danemarca, unde vărul său Valdemar căuta să-l canonizeze pe unchiul lui Svend și tatălui lui Valdemar, Knut Lavard în 1146, în semnul de protest al Arhiepiscopului Eskil de Lund, în Scania. La abdicarea lui Eric al III-lea în 1146, Svend a fost ales rege de către magnații din Zeelanda, în timp ce Knut al V-lea a fost încoronat de către omologii săi în Iutlanda.
Pentru următorii ani, Svend a luptat în războiul civil împotriva lui Knut pentru domnia Danemarcei, susținut de Valdemar. Svend l-a învins pe Knut în Zeelanda și l-a limitat la regiunea Iutlanda. În 1147, Svend și Knut s-au unit pentru a sprijini Cruciada Wendish. În timp ce Svend s-a angajat în lupta navală, el a primit puțin sprijin din partea lui Knut, pierdzându-și vasul amiral. Războiul civil a fost aprins din nou.
După mai multe lupte, Svend a cucerit Funen și părți din Iutlanda și a stabilit ca Valdemar să fie Duce de Schleswig. Svend a reușit să-l alunge pe Knut în 1150 iar Knut a reintrat în țară alături de trupele germane în 1151. În 1152, Frederick I a fost încoronat regele Germaniei și a intermediat o afacere în Merseburg mai târziu în acel an. Acordul său l-a făcut pe Svend rege primar iar Knut să fie eligibil să primească o parte substanțială din Danemarca și Valdemar să păstreze ducatul de Schleswig. Cu toate acestea, Svend i-a acordat lui Knut teritorii mici, rupând acordul, iar poziția lui Svend in Danemarca a fost subminată în continuare de către presupusele sale maniere de tiran și de comportamentul său pro-german.
În 1154, Svend a fost rasturnat de către o alianță făcută între Knut și Valdemar, Valdemar fiind încoronat co-guvernator de Knut. Eskil și majoritatea susținătorilor lui Svend l-au părăsit și au plecat în exil în Germania. Svend a petrecut trei ani în căutarea unui sprijin pentru a recuceri tronul și s-a întors în Danemarca în 1157, cu sprijitul ducelui german, Henric Leul. Acest lucru i-a determinat pe magnații danezi să împartă în trei regatul, în Iutlanda, Zeelanda și Scania. Svend a primit Iutlanda și a fost făcut conducătorul Scaniei. La banchetul de pace de la Roskilde din 9 august 1157, Svend a planificat asasinarea celor doi co-guvernatori, însă a reușit să-l ucidă doar pe Knut.
Valdemar a scăpat prin Iutlanda și la 23 octombrie 1157, Svend și armata sa s-au confruntat în bătălia de la Grathe Heath. Armata lui Svend a fost învinsă iar acesta a fost ucis de către țărani, prinzându-l atunci când calul său a fost prins în mlaștină și el voia să fugă.
În 1152, Svend s-a căsătorit cu Adela de Meissen, fiica lui Conrad, Margfra de Meissen. Cei doi au avut împreună doi copii:
|