În lumea de astăzi, Tratatul de alianță dintre România și Antanta a devenit un subiect de interes și dezbatere crescând pentru oameni de toate vârstele și categoriile sociale. Fie că este vorba de impactul său asupra societății, de relevanța sa în cultura populară sau de influența sa asupra vieții de zi cu zi, Tratatul de alianță dintre România și Antanta a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la origini până la evoluția sa actuală, Tratatul de alianță dintre România și Antanta a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii moderne și este crucial să înțelegem importanța sa în contextul actual. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Tratatul de alianță dintre România și Antanta și vom examina impactul acestuia asupra societății actuale.
Tratatul de alianță cu Antanta | |||||
---|---|---|---|---|---|
- Fila cu semnături | |||||
Informații generale | |||||
| |||||
Beligeranți | |||||
Regatul României | Antanta | ||||
Conducători | |||||
Ion I. C. Brătianu | Contele de Saint Aulaire Sir George Barclay Stanisław Koziełł Poklewski Carlo Fasciotti | ||||
Modifică date / text |
Tratatul de alianță a României cu Antanta a fost un acord internațional, secret încheiat între guvernul român și guvernele Antantei având ca obiect principal intrarea României în război, de partea acestei alianțe, pe timpul Primului Război Mondial. Acordul a fost semnat la 4/17 august 1916 la București, în locuința lui Vintilă Brătianu. de către Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și reprezentanții diplomatici ai puterilor Antantei la București.:pp. 257-258
La inițiativa lui Kitchener locotenent-colonelul Christopher Thomson, vorbitor fluent de franceză, a fost trimis la București în 1915 ca atașat militar britanic cu misiunea de a atrage România în război. Acolo a realizat rapid că România este nepregătită și slab înarmată iar dacă s-ar confrunta cu o luptă pe trei fronturi împotriva Austro-Ungariei, Turciei și Bulgariei ar deveni mai degrabă un risc decât un avantaj pentru aliați. Această opinie a fost respinsă de Whitehall iar el a semnat (cu rele presimțiri) o convenție militară cu România la 13 august 1916.
Tratatul avea două părți: un tratat politic (șapte articole) și o convenție militară (șaptesprezece articole). Guvernul român urma să declare război Austro-Ungariei pe 28 august (stil nou) cel mai târziu. În schimb, România primea dreptul să anexeze următoarele teritorii:
În articolul IV România s-a obligat să nu construiască fortificații opuse Belgradului și să-i despăgubească pe sârbi din Banat pentru proprietățile lor dacă emigrează din România întermen de doi ani de la încheierea păcii. În articolul V al convenției politice semnatarii au promis că nu vor face pace separată. Antanta a garantat României egalitatea de drepturi cu aliații săi la Conferința de pace în articolul VI din tratatul politic. Articolul VII obligă semnatarii să păstreze secretul convenției până la semnarea unei păci generale.
Conform convenției militare România urma să atace Austria-Ungaria din sud în timp ce Rusia s-a angajat să înceapă o ofensivă pe frontul austriac pentru a sprijini avansul românesc în Transilvania. Înaltul Comandament rus a promis că va trimite două divizii de infanterie și o divizie de cavalerie în Dobrogea pentru a proteja spatele frontului de un atac bulgar. Francezii și britanicii s-au angajat să înceapă o ofensivă pe frontul de la Salonic pentru a obliga Bulgaria să iasă din război.