În acest articol, vom explora subiectul larg și divers al Vânzarea prin licitații. De la origini și până la relevanța sa astăzi, ne vom porni într-o călătorie fascinantă care ne va permite să înțelegem mai bine acest subiect important. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza diverse aspecte legate de Vânzarea prin licitații, precum impactul său asupra societății, evoluția sa în timp și posibilele implicații pe care le are pentru viitor. Fără îndoială, Vânzarea prin licitații este un subiect fascinant care trezește interesul oamenilor de toate vârstele și mediile, iar acest articol încearcă să aprofundeze în sensul și relevanța acestuia.
Licitația este o vânzare către cel care oferă prețul cel mai mare, sau o cumpărare de la cel care își oferă marfa la prețul cel mai mic.
Funcția licitațiilor în practica comerțului internațional constă în valorificarea mărfurilor care nu pot fi încadrate în tipurile uzuale folosite la bursă. Datorită acestui fapt, mărfurile supuse licitației trebuie să fie vizionate de către eventualii cumpărători.
Există în mod tradițional patru tipuri de licitații care sunt utilizate pentru alocarea unui singur element:
Majoritatea teoriei licitației se învârte în jurul acestor patru tipuri de licitații "standard". Cu toate acestea, există multe alte tipuri de licitații, printre care:
Se pot distinge mai multe criterii de clasificare:
Licitații pentru cumpărare de produse, instalații și atribuire de lucrări de construcții montaj mai sunt denumite și licitații de import sau tratative de concurență. Ca formă de comerț acestea au avantajul că asigură obținerea unui număr mare de oferte, contribuie la cunoașterea pieței externe și facilitează luarea unei decizii obiective și rentabile.
Pregătirea licitației presupune efectuarea unei publicități prin anunțuri în presa, tipărirea de prospecte, cataloage, invitații. Mărfurile ce vor face obiectul licitației se expun spre vizionare. Condițiile de livrare redactate de organizatori prevăd condițiile de participare, vizionarea loturilor, atribuirea lor, condițiile de plată, modalități de livrare și transport a mărfurilor achiziționate și modalități de soluționare a litigiilor.
În ceea ce privește modul de organizare a licitațiilor, acesta este determinat de legea tarii unde se tine licitația, iar în ceea ce privește legea aplicabila licitației, Legea română de drept internațional privat prevede în art.90 că "vânzarea prin licitație, prin burse sau târguri este supusă legii statului unde are loc încheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai dacă legea statului respectiv, admite ca părțile sa aleagă prin acord legea aplicabila și ele au procedat explicit la o asemenea alegere".
În comerțul internațional licitațiile sunt organizate fie direct de către firmele producătoare, ori cele comerciale, fie de către instituții specializate în acest domeniu. În țările în curs de dezvoltare, la organizarea licitațiilor participă, în multe cazuri, și băncile comerciale care finanțează firmele cu activitate de comerț exterior. O formă practicată tot mai des de participanții la licitațiile internaționale constă în prezentarea ofertelor lor prin intermediul unor firme din țară unde se organizează licitația, mai ales că, în unele țări această formă de ofertă (brokeraj) este obligatorie prin lege. Agenții specializați se numesc auction brokers.
În vederea îndeplinirii obligațiilor din oferte, ofertanții trebuie să depună, de regulă, anumite garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară sau participanții sunt obligați să depună, înainte de licitație, o cauțiune, care în mod obișnuit este de până 10% din valoarea ofertei.
Se pot constitui și asigurări de garanții contractuale emise de o societate de asigurări.