Var hidraulic
În acest articol, vom analiza Var hidraulic în detaliu, explorând diferitele sale fațete și caracteristici pentru a înțelege impactul său în diverse contexte. De la origine și până la relevanța sa astăzi, Var hidraulic a stârnit un interes și dezbatere notabile, devenind un subiect de interes pentru experți și publicul larg. În acest sens, vom examina evoluția sa istorică, implicațiile sale în societatea contemporană și posibilele ramificații pe care le are pentru viitor. Acest articol încearcă să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra Var hidraulic, oferind astfel un punct de plecare solid pentru cei interesați să aprofundeze acest subiect complex și fascinant.
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Varul hidraulic este un liant pulbere, care se obține prin arderea calcarului cu conținut de 6-20 % impurități argiloase la temperatura de 900-1000 °C.
Acest var are priză lentă cu începutul la 1-2 h și sfârșitul la 8-16 h. În timpul prizei și întăririi se petrec procese fizico-chimice asemănătoare cu acelea din varul aerian și alți lianți hidraulici. Betoanele și mortarele pregătite pe baza varului trebuie să se întărească primele zile doar în aer liber și nu pot fi păstrate în apă timp de 7-21 zile. Rezistența la compresiune Rcom de regulă e mai mare de 0,2 MPa. În comparație cu varul aerian, rezistența varului hidraulic este mai mare și acesta poate fi folosit și în condiții umede după întărire.